Macarena și atacul asupra masculinității. Psiholog: „Înlocuirea misoginismului cu misandria doar scindează societatea“
0Misoginismul și misandria sunt cele două fețe ale violenței la adresa femeilor, respectiv a bărbaților, două extreme la fel de periculoase care nu contribuie la siguranța și buna dezvoltare a unei societăți.
Abuzul împotriva femeilor vine dintr-o mentalitate arhaică încă răspândită destul de des în mediul rural românesc, dar a ajuns să fie promovată și de influenceri oportuniști de genul fraților Tate, care devin guru pentru tinerii lipsiți de modele sănătoase în ceea ce înseamnă să fii bărbat.
Mult lăudata, dar și controversata piesă „Macarena“ a cântăreței Erika Isac a relansat în România dezbaterea despre violența împotriva femeilor.
„Weekend Adevărul“ a discutat cu Nelu Leșuțan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, psiholog clinician și cadru didactic la Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiș“ din Arad, care are printre domeniile de cercetare masculinitatea, despre relația dintre abuzul împotriva femeilor și masculinitate, despre efectul influencerilor de genul fraților Tate asupra tinerilor și despre soluțiile pe care le avem la îndemână pentru a nu fi o societate de misogini.
Toxicitatea care deformează masculinitatea
„Weekend Adevărul“: Unde tragem linia între masculinitate și masculinitate toxică?
Nelu Leșuțan: Masculinitatea toxică se referă la anumite comportamente asociate bărbaților, cum ar fi violența ca mijloc de rezolvare a conflictelor, dominarea și controlul asupra altora, dar și presiunea de a fi mereu puternici, independenți. Este important să înțelegem că masculinitatea toxică nu este totuna cu masculinitatea în sine. Există, însă, anumite cutume pe care bărbații le-au adoptat sub influența societății, care sunt asociate cu masculinitatea și pot fi dăunătoare atât lor, cât și celor din jur.
Științific vorbind, masculinitatea se construiește pornind de la o componentă dată de sexul biologic și de la gen și este mult mai complexă, la fel ca feminitatea de altfel, decât ideile vehiculate pe rețelele de socializare. Deci, în niciun caz, masculinitatea nu se reduce la comportamente, în speță la cele dăunătoare. Atât timp cât, în mintea noastră, vom face confuzie sau vom amesteca masculinitatea cu misoginismul, nu ne vom trata cu respect unii pe ceilalți sau chiar vom provoca și mai multă suferință, pentru că gândurile și percepțiile eronate sunt surse ale suferinței, așa cum arată multe studii din psihologie.
- De la romanele studiate în liceu (precum „Mara“, „Ion“, „Baltagul“ sau „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“), la știrile de la ora 5 (care fac cronica crimelor, violurilor și a altor violențe) și până la scene din Parlamentul României, în care un lider de partid amenință o femeie, observăm o atitudine bizară în privința violenței față de femei. Care credeți că este cauza acestui fenomen? Există în România o accepțiune asupra masculinității diferită de cea percepută în spațiul occidental?
În general, violența este prezentă în toate culturile și din toate timpurile, nefiind apanajul exclusiv al bărbaților, ea fiind prezentă și la femei. Privind din perspectivă psihologică, violența este un comportament care cauzează, adesea, durere și suferință celorlalți și este, de fapt, un mecanism de protecție pentru a evita propria suferință. Sigur, aceasta nu este cea mai bună abordare, însă atât timp cât nu ne vindecăm propriile răni, individual și ca societate, nu avem cum să vedem rănile pe care le provocăm celorlalți prin comportamentele noastre.
Nu avem neapărat o concepție diferită în ceea ce
privește masculinitatea față de țările occidentale, ci, ca societate, nu
discutăm îndeajuns acest subiect și nu îl punem în contextul evoluției
societății actuale, unde vedem o reconfigurare a rolurilor femeii și
bărbatului. Preferăm să evităm discuția sau ne plasăm în tabere contrare și ne
atacăm reciproc, pentru că suferința de ambele părți este foarte mare și o
exprimăm în mod greșit. Or, după cum vedem, ambele strategii sunt falimentare
și nu ne vor scoate din acest cerc vicios al violenței.
Băieții, fără modele sănătoase
- Societatea românescă, la peste 30 de ani de la evenimentele din 1989, începe să înțeleagă cum este respectată femeia în societatea occidentală și noțiuni precum egalitatea între sexe, însă ne trezim că apar influenceri precum frații Tate și epigonii lor români care îi aruncă pe tineri, la nivel de mentalitate, cu câteva zeci de ani înapoi. Cum este posibil acest lucru? De ce au succes genul acesta de influenceri?
Influenceri de acest fel există peste tot. Cei despre care pomeniți au adepți în toată lumea, nu doar în România, și nu aruncă neapărat tinerii cu zeci de ani înapoi. În SUA sau în Japonia avem, de exemplu, comunități de „inceli“ (un acronim pentru celibat involuntar), în rândul cărora se regăsesc bărbați în principal, care se consideră incapabili să aibă sau să mențină o relație romantică sau sexuală, deși și-ar dori-o, iar aceștia au ca guru asemenea influenceri. Cum este posibil aceste lucru? În primul rând, pentru că băieții, în procesul lor de definire a masculinității, nu au modele sănătoase în ceea ce privește ce înseamnă să fii bărbat. În al doilea rând, masculinitatea, mai ales din perspectiva rolurilor sociale, trece printr-o criză majoră, ceea ce face loc unor oportuniști ce oferă soluții facile și imediate, câștigătoare, însă, pentru ei – bani, putere, influență.
- Ce putem face în acest caz?
Din punctul meu de vedere, e nevoie
ca problema să fie abordată pe mai multe niveluri. La nivel social, să
redefinim rolul tatălui în viața copiilor, în special a băieților, care ar
trebui să aibă o contribuție de 80% la educația acestora, așa cum arată multe
studii de specialitate. Or, în continuare, în majoritatea cazurilor,
responsabilitatea educației copiilor este pasată mamelor, iar când un băiat nu
are un tată prezent în viața lui, își va căuta modele masculine în altă parte,
de exemplu, în acești influenceri. La nivelul educației formale și informale,
este esențial să prevenim abandonul școlar în rândul băieților, care se
plasează deja la un nivel îngrijorător, și să le oferim oportunitatea de a-și
găsi mentori care să-i ghideze într-un mod sănătos.
Regândirea masculinității
- Am observat că în dezbaterea despre piesa „Macarena“, mulți bărbați au fost neplăcut impresionați de limbajul neacademic. Limbajul șochează, venit din partea unei femei, însă pare mult mai acceptabil dacă este al unui bărbat. Trăim într-o societate în care, pas cu pas, femeile ajung să câștige mai bine decât soții lor, să aibă poziții sociale de putere, să aibă succes mai mare decât partenerii lor. Cum afectează acest lucru masculinitatea bărbaților?
Aici avem două chestiuni diferite. Piesa „Macarena“ este un ecou al unei suferințe profunde, al unei disperări exprimate cu o intensitate emoțională puternică, în încercarea de a stimula o schimbare în societatea afectată de anumite tipare de gândire dăunătoare și generatoare de suferință. Rolul personajelor din piesă, însă, îl jucăm poate fiecare dintre noi, bărbați și femei deopotrivă, la un moment dat.
Faptul că femeile joacă un rol din ce în ce mai activ în viața socială și economică duce la necesitatea regândirii masculinității din perspectiva rolurilor înțelese în mod tradițional, motiv pentru care și vorbim, acum, despre o criză a masculinității.
Să nu credeți, însă, că această reconfigurare trece pe lângă bărbați. Impactul asupra sănătății mintale este puternic și se reflectă în procentul bărbaților care comit suicid, dublu față de femei (potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății din 2019), în procentul dependențelor de alcool, droguri, jocuri de noroc, tehnologie, a abandonului școlar etc. Totuși, înlocuirea misoginismului cu misandria nu este o soluție, nu face decât să scindeze societatea și să ducă la și mai multă violență de ambele părți.
- Au fost nenumărate situații în care oameni de succes – de la fostul șef al FMI, Dominique Strauss-Kahn (acuzat de viol) până la sportivi celebri (vezi ultimul caz al fotbalistului brazilian Dani Alves, recent condamnat la închisoare pentru viol) – au avut probleme în a înțelege că există limite ale puterii, ale masculinității lor. Credeți că avem o problemă, noi ca societate, nu neapărat românească, cu păstrarea unui echilibru între putere, succes, masculinitate și etica folosirii puterii?
Faptul că mai mulți bărbați ocupă sau sunt în poziții de putere face să avem percepția că ar exista o legătură cauzală între masculinitate și abuzul de putere, or, acest lucru nu este adevărat. Mai degrabă, aș spune că stereotipurile legate de rolurile de gen reprezintă unul dintre factorii care creează un context favorabil pentru violența împotriva femeilor. De exemplu, stereotipurile legate de bărbatul care este capul familiei și femeia care trebuie să îl asculte, sau cele despre sexualitatea bărbatului. Abuzul de putere are legătură cu poziția persoanei și nu cu faptul că e bărbat sau femeie, și e favorizat de lipsa de responsabilitate și de monopol.
- Cum se poate cultiva masculinitatea, să-i zicem pozitivă, acasă, la școală și în societate?
În primul rând, să discutăm despre acest lucru în mod onest și realist și nu prin intermediul stereotipurilor și de pe poziții beligerante sau să negăm diferențele care există între bărbați si femei. Recunoașterea diferențelor astfel încât să putem valorifica punctele forte ale fiecărei persoane poate duce la o situație mai bună pentru toți.
Așa cum spuneam, masculinitatea trece printr-o criză majoră în contextul schimbărilor din societate. De aceea, o soluție ar putea fi să susținem dezvoltarea unui bărbat care are suficientă încredere în sine și siguranță, pentru a putea oferi și primi respect.
Provocarea este să facem acest lucru fără să dezavantajăm fetele și femeile, ceea ce ar necesita un efort combinat din partea indivizilor și instituțiilor. Pe de altă parte, e nevoie ca bărbații să își dea voie să fie mai implicați și să primească ajutor din partea celorlalți, să renunțe la frica de a fi percepuți ca fiind slabi pentru că primesc ajutor.
Se încarcă comentariile...
