M6 - Cortul ororilor

Fratii nostri de ginta latina nu ne lasa la greu. Unul dintre cele mai vizionate posturi TV in lumea francofona, M6, s-a gandit si la copiii Romaniei. Desigur, nu la cei care fac deliciul pedofililor

Fratii nostri de ginta latina nu ne lasa la greu. Unul dintre cele mai vizionate posturi TV in lumea francofona, M6, s-a gandit si la copiii Romaniei. Desigur, nu la cei care fac deliciul pedofililor francezi sau belgieni, veniti in numar atat de mare pe plaiurile mioritice. M6 a realizat un documentar despre caminele de handicapati neuromotor din cinci judete. Era si timpul. Aurolacii si canalele lor sunt carare batuta, nu mai fac audienta. La SIDA stam bine. Ieri, d-na Madeleine Albright, la fel ca ONU sau UNICEF, ne dadea ca exemplu celor care vor sa invete cum sa-i trateze pe copiii seropozitivi. Asa ca au ales alt subiect "gras": microcefalii, ca dau bine pe sticla; paraliticii care zac in paturi, incapabili sa-si stearga saliva ce le curge, balta, pe perna; "tremuricii" care se deplaseaza ca niste jucarii dezarticulate, din cauza afectiunii lor spastice, mai mult impinsi si trasi de ingrijitori; copii care se izbesc, monoton, ore in sir de tablia patului, copii cu insuficiente motorii, incapabili sa-si schimbe singuri pozitia, copii care urla, incapabili sa se exprime. Toti au fost filmati din prim-plan, cu atentie pentru detaliu. Nimic din ceea ce poate rascoli privitorul nu a fost iertat. Nu stim cum era Franta in urma cu trei sute de ani, cand trecatorul arunca o moneda si intra in Cortul ororilor, sa vada fete scalciate si membre rasucite, la balci. Nu putem spune ce se intampla acum 20-30 de ani, in marea noastra sora, Franta, cu persoanele care sufereau de handicapuri grave. Sigur, nu-i bine ca acei nefericiti stau intr-un camin izolat, la Balteni, in loc sa fie tratati in familie sau in mici unitati cu 10-20 de paturi. Nu-i bine nici ca institutia respectiva are doar 3 medici, 2 kinetoterapeuti si cativa educatori specializati de o fundatie romaneasca. Orice manual recomanda incadrarea unui asistent social la fiecare 8 copii si a unui kinetoterapeut la 16 asistati. Dar tot atat de adevarat este ca orice manual de jurnalism pentru incepatori precizeaza ca imagini cu chipul minorilor nu pot fi difuzate fara acordul parintilor. Codurile Federatiei Internationale de Jurnalism, ca si cele europene, recomandarile UNICEF si UNESCO, prevederile Consiliului Europei sunt clare: interdictia este totala in cazul persoanelor cu handicap, a celor care, din pricina unor defecte fizice, sunt puse intr-o postura jenanta. Exibarea nenorocirilor de la Balteni s-ar fi facut, spune conducerea caminului, cu acordul Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului. Iar, pentru copiii cazati la Balteni, ANPC este si mama si tata. Ca functionarii din minister, si-au dat acordul este de inteles. Probabil, "doamna" care a semnat hartiile s-a dus la coafor inainte de filmare, fericita ca o s-o vada, ca maine, tot continentul la televizor. Dar jurnalistii occidentali, modelele noastre, presa responsabila, reperele morale care au arbitrat razboiul din Kosovo, de pilda, de ce n-au "cenzurat" electronic chipurile acelor copii? Simplu: nu le pasa ca, peste ani, un copil vindecat prin cine stie ce miracol, s-ar putea recunoaste in vreo imagine de "documentar". Important era ratingul, socul. Cum sa oripilezi daca prezinti doar faptele, "ecranand" balele, ochii goi, buzele rupte in tablia patului? Culmea, alt filmulet, realizat de acelasi M6, "investiga" viata micilor tigani romani trimisi la cersit prin Paris. Toti aveau "bruiaj electronic" peste chipuri. Normal. Doamnele si domnii rromi abia asteptau sa ia un ban, intentand proces postului pirat. ANPC nu astepta nimic. Daca a mai scos de-o pomana si daca vreun hartogar s-a ales cu o deplasare in Orasul Lumina, se poate spune ca si-a facut treaba.