Libia lasă Maghrebul pentru Africa

Guvernul libian a anunţat că va boicota summitul Ligii Arabe, din 28-29 martie, de la Riyad, ca protest faţă de "neseriozitatea" ţărilor arabe. "Arabii consideră acum Iranul drept cel mai

Guvernul libian a anunţat că va boicota summitul Ligii Arabe, din 28-29 martie, de la Riyad, ca protest faţă de "neseriozitatea" ţărilor arabe. "Arabii consideră acum Iranul drept cel mai mare inamic, uitând de Israel", a explicat Tripoli. În 1995, colonelul Gaddafi expulza 30.000 de palestinieni din cauza Acordului de la Oslo între OEP şi Israel.

Invers, liderii arabi l-au considerat mai mereu la fel de "neserios" pe exoticul şi imprevizibilul Gaddafi; dacă nu chiar o serioasă ameninţare, date fiind legăturile sale declarate cu mişcările teroriste internaţionale. La începutul carierei de şef de stat, Gaddafi a făcut totuşi ample efoturi de uniune pan-arabă. în 1971, un referendum naţional libian aproba federaţia republicilor arabe Libia, Egipt şi Siria - nerealizată. În 1989, Libia, Tunisia, Algeria Marocul şi Mauritania formau Uniunea Maghrebului Arab - fără ecou.

Libia a căutat apoi statutul de lider regional în Africa. Asta deşi în 1971 trupele libiene interveneau în conflictul civil din Ciad, iar în 2000 mulţimi de libieni au linşat câteva duzini de imigranţi africani înfuriate pe numărul tot mai mare al muncitorilor africani din ţară.

Bivuac politic saharian

La sfârşitul lui ianuarie, colonelul Gaddafi i-a găzduit la Sirte pe liderii africani veniţi pentru a discuta situaţia din Somalia şi Darfur. Au fost atunci prezenţi o parte dintre şefii statelor membre ale Comunităţii Statelor Sahel-Sahariene (CEN-SAD). Grupul inter-african a fost creat în 1998 pentru promovarea integrării regionale. Organizaţia adună o populaţie combinată de 350 de milioane - circa 43% din totalul Africii. Cartierul general al CEN-SAD din Tripoli este unul dintre ultimele vise împlinite ale colonelului Gaddafi.

În rest, libienii rămân atinşi de viciul rasismului. O treime din populaţia Libiei este alcătuită din străini în căutare de muncă. O parte vin din suprapopulatele state arabe vecine. Altă parte din săracele ţări sub-sahariene. Cel mai nou val este al africanilor care se aruncă în Mediterana în speranţa că vor atinge coastele Italiei. Imigranţii, legali sau nu, fac treburile murdare ale libienilor - mediu propice cultivării terorismului.