Liber la trafic de influenta

Joi, in Sala Omnia, cu o majoritate nemaiintalnita de pe vremea cand se refuza incompatibilitatea cu statutul de membri in CA sau AGA, senatorii au respins proiectul de lege al lui Iuliu Pacurariu,

Joi, in Sala Omnia, cu o majoritate nemaiintalnita de pe vremea cand se refuza incompatibilitatea cu statutul de membri in CA sau AGA, senatorii au respins proiectul de lege al lui Iuliu Pacurariu, care interzicea dubla calitate de avocat si parlamentar. Votul in sine nu e o surpriza, fiind vorba de o recidiva. Acesta e al doilea proiect de lege cu acelasi subiect picat in Senatul Romaniei. Ceea ce socheaza insa este, pe de o parte, cinismul interventiilor din plen, iar, pe de alta parte, plasarea intereselor de casta inaintea recomandarilor explicite ale Comunitatii Europene. De data aceasta principalul adversar al legii s-a dovedit a fi tocmai pretinsul european Gyorgy Frunda, care s-a erijat in avocat-pledant al tuturor avocatilor-parlamentari. Senatorul UDMR a inceput prin a recunoaste existenta traficului de influenta practicat de cei care schimba in aceeasi zi costumul si insigna de parlamentari cu roba. Interventia d-lui Frunda parea la inceput o pledoarie menita sa opreasca presiunile politice asupra Justitiei. Se vorbea acolo de intimidarea mai ales a tinerilor magistrati prin simpla aparitie in sala de tribunal a cate unui avocat-politician cu nume rasunator sau de influentarea sentintelor doar prin invocarea dublei calitati a aparatorului inculpatului. Cand colo, dl. Frunda a dat-o la intors, spunand ca astfel de cazuri ar fi foarte rare si nu tocmai nocive. Atat le-a trebuit colegilor sai pentru a se lansa intr-o retorica impanata cu tot felul de fraze si referinte semidocte. Norica Nicolai (PNL) si-a dat pe fata obsesiile, vorbind despre mangaierea cercului pana ce acesta devine vicios, iar Filipas, de la PSD, s-a dat si el rotund, intrebandu-se prosteste ce s-ar fi intamplat daca Cicero ar fi fost izgonit din senatul roman asemeni avocatilor bastinasi. Cu astfel de argumente beton, votul a fost pura formalitate, iar satisfactia celor ce-si vedeau amenintate veniturile suplimentare - deplina. Al doilea lucru care socheaza in atitudinea senatorilor este, cum spuneam, nesocotirea cu maxima dezinvoltura a recomandarilor europene. Acum nu mai tarziu de o luna, grupul de lupta impotriva coruptiei al Consiliului Europei (GRECO) lansa o solicitare precisa: avocatii-parlamentari influenteaza negativ independenta Justitiei, deci o astfel de practica trebuie eliminata. Domnii senatori nici macar nu s-au sinchisit de o astfel de recomandare, uitand de ea pe drumul de la bufet la WC. Votul de joi a consfintit astfel, cu putere de lege aproape, traficul de influenta practicat de purtatorii de roba din Camera si Senat. Sicanele, presiunile sau santajul direct ale politicului asupra Justitiei au primit din acea clipa invoire de la stapanire. Asa ca domnii avocati-parlamentari pot sa continue sa-i apere in voie, pe zeci de mii de dolari, pe clientii lor infractori. Vezi cazul parintelui Constitutiei, devenit intre timp tata al hotilor. Antonie Iorgovan a tratat cu sictir pana si recomandarea propriului partid de a se abtine de la apararea personajelor acuzate de coruptie. Cand recomandarile NATO si UE se inmulteau si vorbeau tot mai insistent de lupta anticoruptie, dl. Iorgovan se umfla in gusa cu statutul sau de aparator al megaescrocului sucevean Severin Tcaciuc. Ce-i drept, in litera recomandarii PSD, avocatul era acoperit: nu era un dosar de coruptie, ci... o bagatela de contrabanda combinata cu trafic de masini, o amarata de evaziune fiscala de cateva zeci de miliarde. Cat ii iese insa d-lui Iorgovan dintr-un astfel de proces nu ne hazardam a spune. Banuim insa ca suma merita osteneala de a-si infrunta chiar si propriii colegi de partid. De altfel si pe acolo exista destui opozanti ai unei astfel de idei. La dezbaterea de joi din Senat, un alt nume s-a adaugat pe lista, cel al lui Avram Filipas, altfel profesor cu morga si mare specialist in chitibusareli avocatesti. Asa stand lucrurile, se vede treaba ca pana si recomandarea partidului de guvernamant catre membrii sai juristi a fost doar o poveste de adormit electoratul si, eventual, cativa functionari mai grijulii de pe la instantele europene. Cand e vorba de pus in practica, tot fofilarea romaneasca e suverana. Cu multa incredere si speranta a fost primit zilele trecute noul proiect de Cod penal propus de Guvernul Romaniei. Se propunea sporirea unor pedepse, se impunea o mai mare rigoare in judecarea cauzelor penale si, mai ales, se acorda judecatorului o mobilitate sporita in aprecierea elementelor subiective din dosar. Chiar si atunci cand se amintea de introducerea cautionarii pe perioada arestului preventiv, aprecierea era lasata in sarcina magistratului. Daca judecam insa toate aceste lucruri prin prisma atitudinii politicienilor vizavi de Justitie, constatam ca ne aflam intr-un ridicol absolut. La ce bun sa acorzi puteri sporite judecatorilor atunci cand, iata, ei sunt expusi din start presiunilor chiar din zona parlamentara? Sau poate ca tocmai de aceea?!