Lacul Roşu Şi muntele ucigaş

Ieşind din cheile Bicazului, drumul se lăţeşte, dar nu cu mult. Imediat cum se termină cheile, ochii cad pe Lacul Roşu. Trunchiurile care ies deasupra apei, unele drepte ca nişte ţepuşe,

Ieşind din cheile Bicazului, drumul se lăţeşte, dar nu cu mult. Imediat cum se termină cheile, ochii cad pe Lacul Roşu. Trunchiurile care ies deasupra apei, unele drepte ca nişte ţepuşe, altele rupte şi înclinate ca după dezastru, sunt primele care îţi atrage atenţia.
Explicaţia lor constă, într-adevăr, tot într-un dezastru. În 1837, o alunecare de teren de mari dimensiuni cauzată de grohotişul gros care acoperă versanţii a făcut ca apele râuleţelor din zonă să se adune, iar nivelul crescut a inundat pădurea din vale. Unii copaci sunt întorşi pentru că s-au rupt în timpul alunecării, iar alţii au fost pur şi simplu înecaţi de ape.
Desigur că există şi o explicaţie mai puţin ştiinţifică, mai umană. Vizitatorul care se va duce până la malul apei poate afla că o primă legendă vorbeşte de o fată din Ditrău numită Estera, care a fost răpită de un tâlhar. Estera a implorat Cerul ca să-i scape de ruşine, iar ruga i-a fost ascultată, s-a dezlănţuit o furtună, iar muntele s-a prăbuşit. Sub dărâmături au rămas şi fata, şi tâlharul. De atunci, în vale s-au adunat apele munţilor formând Lacul Roşu (Ucigaşul).
Cea de-a doua legendă pe care o aflăm, mult mai apropiată de tradiţionala Mioriţa, spune că, odată, pe pajiştea dintre versanţii munţilor a fost o stână. Văzând că o furtună se apropie, ciobanii au fugit să se adăpostească, dar Muntele Ucigaş s-a dărâmat şi i-a îngropat împreună cu oile.
Oricare ar fi explicaţia, frumuseţea luciului de apă, presărat din loc în loc cu vârfuri de copaci, vecinătatea cu Cheile Bicazului, imaginea ceţii care se coboară deasupra apei, fac din Lacul Roşu o regiune unică din lume. Iar cum zona este înţesată de pensiuni, vă puteţi caza fără probleme în preajma apei, pentru a vă bucura de drumeţii, de aplinism sau de sporturile de sezon.