La o săptămână după potop

Oamenii din Grinţieş îşi îngroapă morţii, încearcă să repare dezastrul şi tac dureros În judeţul Neamţ, satul Grinţieş a fost cel mai puternic lovit de ploile de săptămâna

Oamenii din Grinţieş îşi îngroapă morţii, încearcă să repare dezastrul şi tac dureros

În judeţul Neamţ, satul Grinţieş a fost cel mai puternic lovit de ploile de săptămâna trecută, care au umflat pâraiele şi s-au abătut asupra caselor. Un tânăr de 21 de ani şi-a pierdut viaţa şi mulţi săteni au suferit pagube importante. La o săptămână de la viitură, Camelia Varvara, de la BBC, a revenit pe locurile sinistrului.
"Era sâmbătă la amiază.

Femei şi bărbaţi cu haine negre, femeile cu câte-o broboadă pe cap, ferindu-şi feţele, cu mâna la gură, urcau către casa mortului, Ştefan Ichim. Un băiat de 21 de ani, singura victimă a viiturii. Apele l-au târât kilometri la vale, l-au găsit pompierii în lacul de acumulare, desfigurat de înec. Numai viaţa n-o poţi înlocui, spusese moale pădurarul de pe Grinţieşul Mare, Ion Buftea. Lemnele, multe sau puţine, cum le numeri, se scot iar la marginea drumului şi se vinde ce-a rămas bun. Viaţa n-o mai poţi întoarce de unde s‑a rupt. Tatăl lui Ştefan, Ioachim, murise în acelaşi loc. A sărit dintr-un TAF, aflat în mers şi a fost strivit de roţile acestuia.

Unii au avut noroc

Pe Bradu sunt câteva case. Cele nouă familii de aici nu sunt considerate ca fiind sinistrate. Nici victime n-au fost. Teoretic, apa nu le-a intrat în încăperi, aşa că statutul de sinistrat i-a ocolit. Numai că apa a rupt şi măturat tot ce era în jurul caselor; pe oameni i-a izbit ca pe vreascuri, de-au scăpat agăţaţi de garduri ori de-o ieşitură din zid. Ioana Bicăjanu tremură şi acum.

A scăpat fiindcă lemnele s-au blocat în spatele grajdului şi al magaziei, la vreo patru metri înălţime, şi-au ţinut puhoiul. Ea însăşi este în viaţă fiindcă s-a agăţat cu disperare de un lemn, de nişte fiare de prin curte, şi n-a zburat odată cu valul de apă. Asta s-a dus, asta e sub nămol, astea sunt rupte, vaca nu mai dă lapte, are diaree, a băut apă infestată din fântână, nici oamenii nu au de unde bea. Şi casa Eugeniei Botezatu a scăpat. Cumva, cu mila lui Dumnezeu, apa a făcut un arc de cerc şi s-a izbit în grajdul lung de 12 metri. Grajdul zace, la câteva sute de metri distanţă, îngropat în mâl, sub pruni, cu tot cu materialele de construcţie de abia cumpărate.

Fântâni bolnave

Toate fântânile sunt bolnave pe Bradu. Şi-n casa cu copil mic, şi-n casa cu doi bătrâni sprijiniţi în cârje. Se numesc Elena şi Spiridon Şfarghie. Ce vi s-a stricat? întreabă vecina. Frigiderul, televizorul? Sprijinită într-un baston zdravăn, Elena Şfarghie priveşte spre noi. Numai fântâna are apa otrăvită, vine replica, plină de demnitate. Elena are artroză.

Operaţii, cu protezare, la fiecare picior. Bărbatul ei, Spiridon, e în cârje. Cârjele lui Spiridon zac aruncate pe iarbă, pe dâmb, lângă el. Ce faceţi? întrebăm. Lucrări, răspunse moşneagul, cu-n aer serios. Scotea resturi de lemne din mâl pentru foc. Casa e într-o râpă, sub mal. O cameră pentru bătrâni şi grajdul pentru animale. Un şirag de rufe, câţiva pantofi la uscat.

Pagube

Primarul de Grinţieş, Filip Azoiţei, spune că va prezenta situaţia celor din Bradu în consiliul local şi că va cere ajutorul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă să cureţe fântânile. Cine-o vrea să coboare în fântânile acelea adânci de 14 metri! Filip Azoiţei avea ochii roşii. Stătuse până târziu cu oamenii care terminaseră de reparat ultimul pod de pe Grinţieşul Mare. Apoi s-a dus la înmormântarea lui Ştefan Ichim. Eram aproape de ieşirea din Grinţieş.

O femeie tânără, cu bluză alb cu negru şi broboadă cernită în mână, mergea către casa mortului. Lângă ea, o bătrână păşeşte cu mâna la gură. Ca şi cum ar opri durerea să capete glas.