Justiţie oarbă de dă-n gropi

decât să fii la momentul potrivit la uşa Parchetului şi gata materialul: picanterii din declaraţiile inculpaţilor şi imagine generoasă cu mai-marii zilei aplecându-se spăşiţi, cu buletinul

decât să fii la momentul potrivit la uşa Parchetului şi gata materialul: picanterii din declaraţiile inculpaţilor şi imagine generoasă cu mai-marii zilei aplecându-se spăşiţi, cu buletinul în mână, la ghereta jandarmului de la intrare. N-ar trebui să ne plângem. Dar, oare, n-ar trebui să ne punem şi întrebări despre cum se ajunge la acest show servit? Am atins, cu siguranţă, şi acest moment.
Presa nu poate fi acuzată, în general, că ar ţine partea învinuiţilor doar pentru că au nume celebre. Dimpotrivă, presa a fost aceea - şi Adevărul a stat întotdeauna în prima linie - care a semnalat potlogăriile demnitarilor, ale potentaţilor zilei sau ale lumii interlope. Justiţia a fost încurajată implicit să-şi facă datoria, a avut un ajutor permanent, inclusiv prin oferirea de date şi probe. Ce vedem însă astăzi este o impotenţă a justiţiei în a gestiona actul justiţiei. Că nu are instrumentele necesare, pregătirea profesională adecvată, că nu are girofar sau tehnică de calcul, asta deja nu mai este o problemă a contribuabililor, este una a statului. Cazul Patriciu este dus până într-o zonă extrem de periculoasă, aceea a discreditării totale a justiţiei, mai mult decât a fost în anii trecuţi. În plus, atrage o nemeritată stare de nesiguranţă în întreg mediul de afaceri. Justiţia arată că nu e capabilă să prindă marii rechini. Nu poţi să ţii un om de afaceri într-o permanentă anchetă, ani de zile, fără să te apropii măcar de un proces la tribunal. Trecând peste viciile de procedură ale procurorilor, amendate tot de colegi din justiţie - judecători -, motivaţia cererii arestării lui Patriciu întrece orice închipuire: Patriciu trebuie dus la zdup pentru a nu mai da interviuri care să influenţeze naturelul sensibil al procurorilor şi martorilor! Din metrul cub de dosare Rompetrol, Parchetul atât a găsit ca motiv de arestare, dibăcia inculpatului de a-şi crea un "curent de opinie favorabil".
În primul rând, cu atâtea bâlbe câte a făcut justiţia, nici nu era greu să se contureze un curent de opinie favorabil inculpatului. Fire de artist, Patriciu a "lucrat" şi el pentru curentul de opinie, ba cu o lacrimă, ba cu o declaraţie despre drama omului de afaceri din România, în fine, şi-a apărat pielea. Dacă justiţia nu este însă capabilă să ignore presiunile mediatice, oare cum rezistă la cele politice, de pe telefonul scurt?
În al doilea rând, priponirea lui Patriciu pentru că e prea deştept prin a crea presiuni mediatice e un atac direct la dreptul de exprimare. Constituţia nu interzice nici condamnatului la ocnă dreptul să vorbească, darămite unui cetăţean aflat într-o anchetă. Aici, justiţia, procurorii, ca să fim mai specifici, nu vor mai avea sprijinul presei. şi asta nu pentru că ne-ar opri subiectele de succes, ci pentru că problema societăţii nu mai e Patriciu. Este justiţia oarbă care dă în gropi.