Iudele de pe scena istoriei

Preacucernici Frati Preoti, Iubiti fii sufletesti, "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Cristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine; Insuti

Preacucernici Frati Preoti, Iubiti fii sufletesti, "Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Cristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine; Insuti impreuna ma preamareste, Mantuitorule, intru imparatia Ta" (Canonul Invierii, Oda III, 3). "Ieri" defineste ceva ce a trecut, ceva constatat si clasat. "Ieri", in terminologia pascala, inseamna patima, moartea si punerea in mormant a Mantuitorului; inseamna un pret atat de mare platit pentru rascumpararea lumii. Dar, pentru multi dintre cei de atunci si dintre cei de astazi, inseamna ceva de genul: "s-a terminat cu Inselatorul acesta; l-am ascuns in mormant; sa nu ne mai deranjeze cu prezenta Sa si sa nu se mai amestece in planurile pe care noi insine suntem capabili sa le facem si sa le ducem la indeplinire, fara ascultare si fara dependenta de invatatura Sa!" Isus insa, "semnul care starneste impotriviri" (Lc 2,34), contrazice toate randuielile omenesti care nu sunt puse in slujba scopului ultim si definitiv al zidirii, adica viata si fericirea vesnica. El, "ieri, astazi si in veci acelasi" (Evr 13,8), umple timpul si-l recapituleaza, pana ce El va fi totul in toate, intr-un cer nou si un pamant nou in care sa locuiasca dreptatea (cf II Pt 3,13). Asezandu-ne in succesiunea saptamanilor biblice, "ieri" inseamna sabat, sfarsit de creatie, odihna Domnului, in care trupul lui Cristos s-a odihnit in mormant. "Azi" inseamna inceput de creatie, ziua permanentei luminii celei pururea fiitoare, ziua invierii lui Isus din morti, cand "toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de dedesubt" (Oda III, 2)(...) Iubiti fii ai Invierii, Ce suvoi de lumina, de liniste si pace, de forta si de mangaiere revarsa peste noi Invierea Domnului. Si totusi, cat intuneric si tulburare, cata neliniste si dezolare se intalneste inca in lume. Semn ca ritmul trecerii de la moarte la viata, de la "ieri" la "azi" nu a prins contur in toti fiii lui Dumnezeu, desi vointa Lui este ca lumea sa descopere ca este iubita de El. Parca se impanzeste tot mai mult o cultura a urii, a violentei, a mortii. Ma gandesc la uciderea iubirii in inima mamelor si tatilor care resping sau abandoneaza copii; o schimonosire a iubirii in cei ce abuzeaza de propriul trup pentru a-l lasa tarat in degradare, senzualism, erotism, consumism, legalizate chiar; o desfigurare a iubirii inviate in atatea familii distruse sau invadate de iad; o otravire a iubirii in relatiile dintre frati, dintre fratii diferitelor confesiuni crestine. Cat de multe rele la care asistam si spre care suntem tarati; cata energie consumata pentru razbunari si moarte! Si totusi, pentru aceasta lume, de aproape doua mii de ani, Cristos aduce Invierea. Taina "slabiciunii" lui Dumnezeu este taina adevaratei Sale atotputernicii, taina pusa in lumina de viata, patimile, crucea si moartea lui Cristos, taina ascunsa in inima Bisericii, in existenta ei rastignita si-n marturia de credinta a sfintilor. Adevarata atotputernicie a lui Dumnezeu rezida in aceasta "limitare", in care prezenta Lui se exprima in orice daruire de sine, smerenie, respect al celuilalt, iubire pana la moarte. Puterea lui Dumnezeu este puterea dragostei. Zbatandu-ne in valurile coruptiei si ale inselaciunii, in nava aproape scufundata a vietii noastre de zi cu zi, nimic nu ne da speranta decat invierea lui Isus si prezenta Lui intre noi. Daca dupa atatea Vineri Mari au mai putut urma fericitoare zile de Inviere, atunci speranta nu s-a stins, pentru ca iubirea este mai tare decat ura si lasitatea, viata este mai puternica decat moartea. Daca atati Caiafa tergiversanti si perfizi, atati Pilati lasi, ajunsi la putere si egoist preocupati sa nu o piarda, daca atati Iuda tradatori si dati mortii dispar de pe scena istoriei si raman uitati sau sunt notati negativ, Isus-Iubirea, care daruieste totul, care poarta in palme universul intreg, chiar daca invatatura Lui este calcata in picioare si tagaduita, invie distrugand moartea si imparatia ei; iar Biserica Lui nu va fi biruita nici de portile iadului (cf. Mt 16, 18). Iubiti fii sufletesti, Marea sarbatoare a Invierii lui Isus ne ofera prilejul de a ne face serioase examene de constiinta, dar si de a analiza situatia lumii in care traim. Constatam, analizam, ne framantam si speram! Sa nu uitam insa imperativul sarbatorii: sa inviem si noi an de an si zi de zi cu Cristos, cautand lucrurile de sus, dezbracandu-ne de omul cel vechi si imbracandu-ne in omul cel nou (cf. Col 3,1.9-10). Preacurata Fecioara Maria sa ne ajute cu puterea ei de Mama a Celui rastignit si inviat ca durerile oamenilor sa se transforme in bucurii, intunericul in lumina, rautatea in bunatate, pacatul in har, ura in iubire, moartea in viata. Pe toti si pe toate, fii si fiice, marturisitori ai credintei catolice si apostolice, va consfintesc iubirii milostive a lui Dumnezeu spre a fi iertati, mangaiati si mantuiti. Va intampin pe toti cu salutul bucuriei si sperantei: Cristos a inviat! Bucurati-va si nu va temeti! Al vostru, LUCIAN, Arhiepiscop si Mitropolit