Iranul sau antisemitismul la el acasa
Presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a lansat, in preajma anului nou, un alt atac la adresa Israelului. Liderul de la Teheran a afirmat ca acest stat este "prin natura sa antiislamic" si ca este
Presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, a lansat, in preajma anului nou, un alt atac la adresa Israelului. Liderul de la Teheran a afirmat ca acest stat este "prin natura sa antiislamic" si ca este "rezultatul curatirii etnice" din Europa. "De fapt, europenii au practicat curatirea etnica a evreilor, expulzandu-i din toate tarile europene. Ei au impuscat doi iepuri cu o lovitura: au intemeiat un stat evreu in mijlocul natiunilor islamice si au scapat de evreii din toata Europa", a declarat presedintele. Intr-un vizibil avant fundamentalist, Ahmadinejad s-a intrebat de ce palestinienii, care nu au jucat nici un rol in Holocaust, au fost obligati sa accepte statul evreiesc: "De ce europenii, care au comis crima, nu o ispasesc ei insisi?", s-a intrebat fostul primar. Iranul este in conflict, aproape deschis, cu Occidentul intr-o serie de probleme majore. Capacitatile sale nucleare dar mai ales planurile de dezvoltare a armamentului atomic fac din aceasta tara o preocupare constanta a Vestului, in frunte cu SUA. Recent, parlamentul iranian a cerut interzicerea accesului inspectorilor ONU pe teritoriul tarii, facand, practic, imposibil controlul capacitatilor sale nucleare. Pana acum pe baza inspectiilor, Agentia Internationala pentru Energie Atomica a transmis rapoarte din care reiese ca nu exista dovezi clare ca Iranul vrea sa obtina arma nucleara. De aceea, Teheranul nu a putut fi trimis in fata Consiliului de Securitate ONU, pentru sanctiuni economice. Situatia are toate sansele sa se schimbe, fara inspectorii ONU, pe teren si cu negocierile blocate. In plus, repetatele declaratii belicoase ale presedintelui iranian la adresa Israelului nu au facut decat sa ofere argumente in plus celor care cer sanctionarea Teheranului. In ceea ce-l priveste pe presedinte, opiniile iranienilor sunt impartite. Unii disidenti il considera pe Ahmadinejad doar o marioneta in mainile liderului suprem, ayatollahul Khamenei. Altii spun ca deja fostul sef al militiilor revolutionare islamice Basij actioneaza de unul singur si se profileaza ca lider al unui nou curent de putere ultrafundamentalist. Acum, Iranul functioneaza ca un hibrid intre democratie si teocratie. Exista institutii precum Parlamentul si Presedintia, alese de popor. Dar toate deciziile acestora trebuie aprobate de institutiile religioase, ale caror membri sunt numiti, nu alesi. La randul lor, organismele clericale raspund in fata liderului suprem religios. Deci, pana la urma, toata puterea de decizie este concentrata in mainile unui singur om. Totusi, in perioada de 8 ani in care a fost presedinte Mohammad Khatami, pana in august 2005, republica islamica a cunoscut un val de schimbare fara precedent. S-au inregistrat progrese mai ales in domeniul libertatilor sociale, femeile au trecut de la chador (o bucata de tesatura neagra care acopera corpul din cap pana in picioare) la un sal aruncat lejer pe cap si au ajuns chiar in fotolii de ministri, nu numai in parlament. S-au inmultit publicatiile si ziarele reformiste, tinerii au inceput sa se tina de mana pe strada, lucru de neconceput in anii `80. Mai mult, Iranul a inceput un dialog, e drept limitat, dar fara precedent cu Occidentul. Ba chiar, in campania electorala, toti candidatii la presedintie, in afara celor ultraconservatori, vorbeau despre reluarea relatiilor diplomatice cu Washingtonul, intrerupte de revolutia islamica. Toate acestea par acum puse in pericol. Se vorbeste tot mai des despre respectarea stricta a sha'ria - legea islamica, revenirea femeilor la portul chadorului, restrangerea libertatilor sociale, inghetarea relatiilor cu Occidentul.




















































