Investitorii straini vor profit, nu binefaceri

Guvernul Nastase da semne de neliniste. Economia incepe sa-i joace feste. Industria, care trage singura la rame (peste 95% din produsele pentru export vin din sectorul respectiv), pare sleita de

Guvernul Nastase da semne de neliniste. Economia incepe sa-i joace feste. Industria, care trage singura la rame (peste 95% din produsele pentru export vin din sectorul respectiv), pare sleita de puteri. Era de asteptat: daca nu esti Patzaichin, e, practic, imposibil sa faci performanta cu o singura vasla. Ministerul Finantelor crede ca este nevoie si de alte vasle. Se vorbeste de investitii si de consum. Intr-adevar, cand investitiile cresc, productia sporeste, oamenii castiga mai multi bani si pot astfel sa consume mai mult, ceea ce da un nou impuls economiei. In tarile dezvoltate, consumul populatiei si investitiile sunt cele mai importante motoare ale cresterii economice. Nu insa si in tarile slab dezvoltate, cum este si Romania. Motivele nu sunt greu de banuit. Consumul nu poate creste decat pe masura sporirii productivitatii muncii. In Romania, eficienta economica este foarte slaba. Salariul pe ora in industrie si servicii este, in medie, de 1,74 de euro, ceea ce inseamna doar 7% din nivelul existent in Uniunea Europeana. Datorita productivitatii scazute, cei care lucreaza in industriile care produc pentru export muncesc mult si castiga putin. Cresterea salariilor in sectoarele respective este foarte greu de realizat, deoarece principalul atu al produselor romanesti de export este mana de lucru ieftina. Daca s-ar scumpi, ar exista riscul scoaterii produselor in cauza de pe pietele externe. Guvernele de dupa 1989 au incercat in mai multe randuri sa sporeasca salariile pe alte criterii decat cele economice. Rezultatele au fost insa dezastruoase. Cand inflatia, cand deficitele externe au adus populatia in pragul disperarii. Cresterea productivitatii muncii la niveluri care sa permita imbunatatirea apreciabila a conditiilor de viata nu se poate obtine fara investitii straine. Din cauza slabei acumulari interne, Romania duce o lipsa acuta de capital autohton. Numai marile companii internationale ar avea forta financiara necesara modernizarii capacitatilor noastre de productie. Din pacate, investitorii strategici ne-au ocolit. Volumul capitalurilor plasate in Romania este unul dintre cele mai reduse din Europa de Est. Fapt, insa, si mai ingrijorator, investitiile straine directe sunt de la o vreme in scadere. Marea Britanie, Irlanda si Belgia au dat, practic, un vot de blam Romaniei. Capitalul subscris de companiile din cele trei tari in 2002 a fost mai mic decat cel din 2000. Italia, ale carei firme s-au aratat dupa 1989 foarte interesate sa investeasca in Romania, lasa si ea impresia ca nu mai este atrasa de economia noastra. In acelasi timp, Germania si Franta, cele mai puternice economii din Europa, mentin o expunere mai mult decat modesta pe Romania. Atitudinea oamenilor de afaceri din Uniunea Europeana, care au o pondere de 64,7% in totalul investitiilor straine din Romania, este un serios semnal de alarma, care a fost, se pare, receptat la Bucuresti. Unul dintre principalele obstacole care au blocat accesul capitalului strain in economia romaneasca a fost conditia pusa potentialilor investitori de a nu face, un timp, concedieri din intreprinderile privatizate. Nici un om de afaceri din lume nu se duce sa-si plaseze capitalurile intr-o tara din motive caritabile. Scopul fiecarui investitor este sa obtina un profit cat mai consistent. Or, un astfel de obiectiv nu poate fi realizat intr-o intreprindere intesata cu salariati care nu fac nimic, cum sunt atatea in industria romaneasca. Din cauza unor asemenea conditionalitati, anul trecut privatizarile s-au facut numai cu romani. Ceea ce n-ar fi fost rau, daca multi dintre noii proprietari n-ar fi uitat sa vina si cu bani de acasa. Cand li s-a atras atentia, replica nu a intarziat: "Noi dam de lucru la mii de oameni". Asa este. Numai ca nimeni nu spune cum ii plateste. Nici una din intreprinderile respective nu da vreun ban la buget. Vistieria statului este goala. Iar Ministerul Finantelor nu mai stie ce biruri sa mai inventeze pentru a ameliora criza din sanatate sau invatamant. Romanii sunt, probabil, invidiosi pe polonezi, care castiga de 3-4 ori mai mult decat ei. Dar nu par dispusi sa urmeze calea poloneza. Cei care au ramas in intreprinderile privatizate castiga mai bine, cei care au plecat o duc mai prost. Unul din cinci polonezi si-a pierdut locul de munca. Problemele sociale s-au agravat, dar exista resurse pentru a putea fi tinute sub control. Intreprinderile cumparate sau cele construite de la zero de investitorii straini realizeaza profit si platesc impozite. Statul are bani pentru a calma durerile sociale pana cand alte noi locuri de munca vor reduce somajul. Cui i-ar placea sa-si piarda slujba? Polonezii au acceptat totusi un somaj ridicat pentru ca au inteles ca nu pot trai mai bine decat prin cresterea productivitatii muncii. Masurile luate de guvernul Nastase de a elimina excesul de personal din intreprinderile cu pierderi pentru a inlesni privatizarea lor au fost receptate pozitiv de investitorii straini. In tara, insa, au creat tensiuni sociale. Presiunile exercitate de cei nemultumiti au determinat guvernul sa faca chiar unii pasi inapoi. Romanii trebuie sa fie insa convinsi ca atata vreme cat vor prefera locuri de munca prost platite, dar sigure, n-au nici o sansa sa traiasca mai bine.