Intoarcerea Sanepidului

O grozavie ca aceea din maternitatea ploiesteana nu se va mai repeta, a jurat ministrul Sanatatii, la Timisoara. Decesul mai multor nou-nascuti, din cauza mizeriei, si incurcarea viilor cu mortii au

O grozavie ca aceea din maternitatea ploiesteana nu se va mai repeta, a jurat ministrul Sanatatii, la Timisoara. Decesul mai multor nou-nascuti, din cauza mizeriei, si incurcarea viilor cu mortii au zguduit o tara intreaga. Era firesc ca autoritatile sa incerce linistirea opiniei publice. Mai mult, promisiunea chiar are sanse de implinire. Perioada pentru care va da seama Ovidiu Branzan tine pana la sfarsitul anului. Or, experienta ultimului deceniu arata ca in fiecare an s-au descoperit cate o epidemie de spital si o incurcatura in acte. Pe 2004, inca din ianuarie, in statistica macabra s-au bifat ambele rubrici, dintr-un foc. Chiar daca nu s-ar face nimic, e posibil ca bomba sa nu mai cada pe o maternitate. Sunt atatea si atatea sectii in care se pot imbolnavi de infectii grave oamenii veniti sa se trateze de hernie sau de inima. Iosif Sava, cunoscutul realizator TV, a fost ucis de piocianic, un microb aflat in peretii salii unde a fost operat de o banala apendicita. Cati altii, mai putin faimosi, n-or muri de septicemii, dupa contaminarea cu germeni pe care ii iau din spitale? Cator familii nu li s-o spune: "Saracul, n-a mai avut rezerve sa lupte cu boala"?... ascunzandu-se discret amanuntul ca fortele vitale i-au fost consumate in lupta cu o infectie aparuta chiar in clinica. Daca nu se aduna, din intamplare, in acelasi timp, mai multi pacienti tarati, asa cum s-a intamplat cu prematurii din maternitate, mortile pot trece neobservate. Directorilor de spital nu le ramane decat sa se roage, ca bucurestenii de pe vremea lui Antonescu, cand ne bombardau avioanele americane: "Du-i, Doamne, la Ploiesti!". Chiar sa nu fie nimic de facut? Sa incepem cu scandalul "mortilor-vii". Ministerul a luat deja masuri: sistemul european de raportare a nasterilor, lasat sa zaca in sertar de ultimii trei ministri ai Sanatatii, a fost scos de la naftalina. Orice produs de conceptie cu o greutate de peste 500 de grame va fi considerat "fiinta umana", nu un apendice sau o tumora care poate fi aruncata la crematoriu, fara consecinte. Din pacate, nu sunt de ajuns legile. Ca sa produca efecte, trebuie aplicate. Codul Muncii, e drept, nu lasa autoritatilor sanitare prea multa putere. Politia si Parchetul pot insa actiona. Nici un medic nu a patit nimic pana acum pentru astfel de greseli. Anchetele au fost musamalizate. De', oricand ai nevoie de un ginecolog, prefectul a fost coleg de scoala si e coleg de partid cu directorul spitalului s.a.m.d. Insa nicaieri in lume nu s-a descoperit vreun sistem care sa reglementeze, altfel decat prin sanctiuni, problema raspunderii. Evident ca vinovatii vor incerca sa amestece lucrurile: ca era prea putin personal sau ca salariile sunt mici. Ei uita ca au tras din greu sa prinda un post intr-un spital, care inseamna automat clientela pentru cabinetul privat. Directorii stiau bine pentru ce si-au folosit pilele si relatiile, nu i-a pus nimeni cu forta in functie. Abia fiindca salariile sunt mici, isi permit acestia sa rada in nas inspectorilor care-i amendeaza cu 10 la suta din leafa, ei traind din alte venituri. Daca au acceptat conditiile, inseamna ca le-a convenit situatia data, acceptand implicit si riscurile. Mizeria din spitale va disparea doar daca se actioneaza, in acelasi timp, parghii de piata si parghii administrative. Reforma sanitara, in tarile in care s-a facut asa ceva, a urmarit crearea unei piete de servicii, in interiorul sistemului medical, in paralel cu intarirea controlului din partea societatii. Pe masura ce creste autonomia spitalelor si libertatea lor de a-si folosi fondurile, odata ce institutiile sanitare trec in proprietatea comunitatii, trebuie exercitat un control mai sever, din afara ei. Motivul: pentru a descuraja cartelurile locale sa dijmuiasca fondurile sau sa acopere nereguli de practica medicala. La noi, lucrurile s-au petrecut pe dos. Mecanismele de piata n-au fost promovate, iar Centrul a pierdut controlul. In Ploiesti, daca spitalul si-ar fi folosit libertatea de a contracta servicii de curatenie de la o firma specializata, aceasta ar fi fost prima interesata sa nu existe mizerie, ca sa nu-si piarda banii si sa nu plateasca daune victimelor. Spitalului ce sa-i iei? Bacilii din pereti? De cealalta parte, temutul Sanepid a fost pus cu botul pe labe, prin trecerea in subordinea autoritatilor locale. S-au dus vremurile cand medicii se temeau ca, dupa invazia hunilor si gepizilor, spitalele vor fi parjolite de invazia sanepizilor. Astazi, orice rezident de obstetrica are mai multa influenta decat un medic de medicina preventiva. Laboratorul din spital stia ca maternitatea e contaminata inca de la jumatatea lunii decembrie. De raportat, au raportat directoarei, si abia la sfarsitul lunii Directiei judetene de Sanatate Publica. Aceasta, in loc sa sune la minister, a sunat la Prefectura. Abia pe 8 ianuarie, cand a aflat Bucurestiul, s-au dat primele amenzi. Or, principala grija a Puterii locale a fost sa-si protejeze fidelii, nu sa apere victimele. E greu de crezut ca in celelalte 39 de judete lucrurile ar sta altfel, ca 39 de prefecti zornaie catusele prin maternitati, in loc sa se roage: Du-i, Doamne, la Ploiesti!