INTERVIU Oana Barbonie: „În ceea ce privește tranziția către sustenabilitate, e important să ne spunem că e ok să nu fie un proces liniar, dar simultan e nevoie de un efort constant, de consistență“
0Uneori este nevoie de mici acțiuni, realizate cu consecvență, ca să pornim „bulgărele” schimbării. Acesta este unul dintre mesajele pe care le transmite inițiativa „Lumea9 e în mâinile noastre”, demarată în contextul Climate Change Summit, cu implicarea a patru artiști, invitând publicul la reflecție despre necesitatea construirii unei lumi mai sustenabile pentru generațiile de azi și de mâine. Cel mai mare eveniment din Europa Centrală și de Est dedicat schimbărilor climatice, inițiat de BRD și organizat alături de Social Innovation Solutions, își propune să identifice soluții aplicabile în multiple sectoare pentru un viitor mai verde.
Lucrările artistei Oana Barbonie despre Lumea9 au fost realizate prin decupaje din reviste adunate în ultimii ani, cu lipici rămas din atelierele pe care le-a făcut în mai multe orașe, cu spray colorat rămas din expoziții, totul într-un „moodboard” care capătă sens împreună.
Oana, ce înseamnă pentru tine arta colajului și de ce ai ales să îți transmiți mesajele și în acest fel?
Colajul a venit spre mine spontan. Voiam să ofer un cadou mai special cuiva și-am început să decupez. Asta acum vreo zece ani. O continuare oricum firească a experimentelor pe care le făceam pe pereții camerei mele. De atunci am tot făcut colaj, pentru mine, pentru alte publicații, pentru proiecte. Jonglând cu variante digitale și manuale, în funcție de nevoi. Deci nu pot spune că am plecat de la arta lui și-am ajuns la practică, ci invers. Așa că l-aș defini fix prin prisma experienței mele, ca o formă minunată de a valorifica instinctul interior pe care îl avem deja, acela de e a spune povești prin joacă și experiment. Pe mine mă lasă să construiesc lumi indiferent de ce stare am, că-s obosită sau focusată, pentru că nu are neapărat reguli și atunci nu pun presiune extra pe mine când tai și lipesc. Simultan, colajul manual implică refolosirea unor materiale care există deja și-mi place ideea asta, că nimic nu se pierde, totul (se folosește și) transformă, cum spune citatul.
Ce i-ai spune unui tânăr care abia a absolvit studiile în jurnalism despre meseria de reporter vizual?
Cred că i-aș spune mai degrabă să găsească sau să inventeze rolul care i se potrivește cel mai bine. Eu mi-am zis reporter vizual pentru că nu mă simt nici report, nici artistă, ci un om care experimentează cu mai multe medii. Deci mi-a trebuit o expresie de rol colajită. Așa mă prezint cel mai des. Și dacă e musai să spun ceva mai concret unui student, i-aș zice să aibă grijă de dorința de a crea și de a spune povești și de a face asta în toate felurile până descoperă ce i se potrivește cel mai bine. Important e ca procesul să fie unul onest. Indiferent că implică imagine sau scris sau ambele.
Care este viziunea ta despre Lumea9, pornind de la lucrările realizate în campania BRD?
Nici eu n-am toate răspunsurile și certitudinile, dar îmi place mult ideea asta a campaniei, că lumea nouă la care tot visăm de atâta vreme e fix asta pe care trăim acum și că e la noi, de la mic la mare, cu mai multe eforturi sau mai puține, să o îngrijim. Și că da, orice efort ajută. Dar e important ca el să existe. Iar asta cred că definește cel mai bine esența acestei Lumi9, un loc unde există consistență și prezență. Unde acționăm și unde ne apucăm de treabă. Haide!
Cum a fost pentru tine experiența participării în această inițiativă?
Pentru mine a fost un reminder bun pe două paliere care practic mă compun. Iar asta m-a ajutat mult. Vorbesc odată despre mine ca om, că mi-a reamintit de ce e important să-ți aduci raportul și să ajuți și să fii constant conștient de ce impact lași lumii (prin ce creezi sau prin ce consumi). Și totodată, vorbesc despre mine în calitate de colajistă, c-am reușit să fac trei colaje manuale de aproape un metru pe un metru fiecare și m-am bucurat de proces cap-coadă. Iar când am fost coordonatorul atelierelor de colajit, am dus cu mine spre participanți (spun eu și sper) din acest entuziasm de a colaji și de a proiecta vizual cum ne dorim să fim mai buni și prezenți. Totodată, e un privilegiu să fac parte dintr-o inițiativă al cărei mesaj simt că ne chestionează și ne motivează simultan și sunt onorată c-am fost invitată să fac parte din ea.
Cum îți dorești să susții tranziția către soluții sustenabile în dialogul cu publicul tău?
Cu onestitate și fragilitatea onestității. Pentru că nici eu nu sunt perfectă și nu e despre asta. E important să ne spunem că e ok să nu fie un proces liniar, dar simultan e nevoie de un efort constant, de consistență. Și atunci, aș vrea să mă apropii tot mai tare de un povestitor care se arată în toate felurile, dar rămâne consistent. Și când scriu sau meșteresc artă, și când vorbesc despre mișcările și valorile în care cred, când povestesc despre sustenabilitate sau despre schimbările climatice -- pe care e important să ni le punem sub nas zilnic. Ele se întâmplă deja de extrem de mult timp, se întâmplă când citești asta și nu putem să nu mai facem nimic. Mai ales când putem să începem să facem puțin, puțin, apoi mai mult.
Oana Barbonie se definește ca reporter vizual. A studiat jurnalism și antropologie vizuală și a coordonat vizual mai multe proiecte, printre care revista DoR, unde a lucrat ca editor vizual. Munca ei ca artistă implică colaj, fotografie, video, scris pe post-it-uri și desenat, toate medii prin care vrea să construiască pauze vizuale cu sens. În ultimii ani, și-a folosit inclusiv contul de Instagram ca pe un jurnal-experiment despre căutări personale, cu ironii și dulcegării scrise cu albastru.
Interviu din seria „Lumea9 e în mâinile noastre”, realizat cu sprijinul BRD.
Se încarcă comentariile...
