In soft, nu va fi somaj urmatorii 30 de ani

Cu 8 ani inaintea lui Ciuvica, un general din SRI atragea atentia asupra "retelei de spionaj" denumita codificat Internet. Cam in aceeasi perioada, Bill Gates bifa primul sau miliard de dolari, India

Cu 8 ani inaintea lui Ciuvica, un general din SRI atragea atentia asupra "retelei de spionaj" denumita codificat Internet. Cam in aceeasi perioada, Bill Gates bifa primul sau miliard de dolari, India devenea un actor principal pe piata mondiala a soft-ului, iar Bulgaria pirata in forta jocurile pe calculator japoneze. Unde suntem astazi? S-o intrebam pe dna Irina Socol, care a creat si conduce una din cele mai tari firme de soft din tara. - La ce va mai trebuie stiloul, intr-o firma producatoare de soft? - Pentru semnarea contractelor. In anul trecut s-a dat insa legea semnaturii electronice, care va face inutil pixul si pentru aceste operatiuni. E o lege noua, chiar pentru Europa occidentala. Avem parteneri mari in industria IT - in Belgia sau Germania, si inca mai semnam contractele cu ei in original. - Iti fura casa cu pixul, in fata notarului, darmite electronic? - In acest caz nu se scaneaza semnatura, cum cred unii. Va trebui sa apara, pentru fiecare firma, un cod unic de identificare, prin care sa se stie ca eu "semnez" acel contract. Un sir de numere pe care il porti cu tine ca o amprenta sau un cod ADN. Prevazut si cu parola. E ca la bancomat sau la codul PIN de la celular. In acest an, guvernul trebuie sa autorizeze o institutie de autentificare a semnaturilor electronice. Intri in legatura cu aceasta, introduci codul-semnatura si apoi parola, autorizand tranzactia. - Se sparg seifuri blindate si n-o sa se sparga un cod? - Se spun multe despre hackerii care patrund in calculatoarele NATO sau sparg codurile Pentagonului. Sunt povesti. Ei au "spart" serverul public. Acolo nu era nici o informatie clasificata. Aparatul nu era legat in retea cu cine stie ce computer plin de secrete. Era un simplu furnizor de informatii publice, pe care le poate vedea toata lumea. "Genialul" hacker are tot atata minte si face tot atata rau cat un pusti care, acum 20 de ani, dadea cu piatra intr-o vitrina. Pana la seiful din camera blindata a magazinului mai era o cale lunga... Firma noastra a facut anul trecut admiterea in liceu. Si am avut peste 8.000 de atacuri la serverul respectiv. Dar la date sau la ceea ce era secret nu puteau ajunge. - Daca vi se ofera un contract, "intrati" in fisierele unei banci? - In nici un caz, dar trebuie sa imaginezi scenarii de "spargere" pentru a sti cum sa protejezi o astfel de institutie, atunci cand ti se cere. N-as vrea sa spun ce se poate face, ca sa nu dau idei. Metodele clasice de furt pe Internet sunt cunoscute: se genereaza coduri de card, la intamplare, pana ajung sa nimereasca unul care este similar cu al tau. Daca ei gasesc bani in cont, pot cumpara unele lucruri. O prima bariera de protectie a fost relatia cu banca. Bancile isi cunosteau clientii importanti, adica aceia care aveau carduri, si le semnalau orice tranzactie suspecta. Cand numarul cardurilor a crescut, au fost introduse alte bariere. Daca greseste de trei ori la introducerea codului, tranzactia se anuleaza. Or, ei trebuie sa ruleze milioane de combinatii de numere pana cad pe aceleasi cifre. Apoi, trebuie sa nimereasca si codul PIN. - Cum l-au prins pe Ciuvica? - Din cate au scris ziarele, se pare ca "l-a turnat" cineva. Dar nu e imposibil sa fi aflat expertii in calculatoare. Trebuiau doar sa aiba acces la una din adresele la care a ajuns e-mailul. Eu, daca primesc un mesaj, pot afla de unde mi s-a trimis. Aflu de pe care server si de acolo vad adresa de expeditie. Dar este foarte greu, nu o poate face oricine, dintr-un birou aflat la mansarda casei. Teoretic, daca eu monitorizez traficul, pot sa stiu de unde s-a accesat. Nimic din ceea ce se intampla pe Internet nu ramane fara urme. Mergand pe aceste urme poti ajunge fie la sursa, fie la un Internet-cafe oarecare. - Deci Internetul nu e liber? - Depinde ce vrei sa faci. Daca iti propui cu tot dinadinsul sa ti se piarda urmele, sa nu se stie de unde ai trimis un mesaj, poti folosi programe care sa modifice adresele, sa dea tinte false. Depinde cate resurse folosesti. Daca firma care a trimis e-mail-urile respective si-a propus sa nu fie depistata, inseamna fie ca e neprofesionista, fie ca altcineva a turnat. Obiectivul "camuflare" e perfect realizabil. La fel obiectivul "depistare". Castiga acela care foloseste specialisti mai buni si bani mai multi. - De ce n-au murit firmele de telecomunicatii? - Intr-adevar, sunt aparate care iti permit sa vorbesti pe Internet la preturi infinit mai mici ca ale tehnologiei fixe sau mobile. Dar Internetul are o problema: viteza. Astazi e inca mica. Internetul inca se afla in epoca locomotivei cu aburi. Chiar si cei din strainatate se plang de viteza. Cand va creste viteza, el va exploda. - Internetul e ca painea. Iar painea prosteste? - Afacerile nu se mai pot realiza astazi ca in 1992-1993, cand trimiteam contractele prin fax, de la o cabina din Piata Amzei. "De ce folosesti pixul?" nu era o intrebare incuietoare pentru functionarul de acum 50 de ani. Cat despre tinerii care stau ore in sir cu ochii pe monitor, la fel s-a spus cand s-a inventat televiziunea. Excesele sunt posibile, dar nu sunt regula. Am colegi in Paris care mi-au spus ca nu se duc la Luvru pentru ca il vad pe Internet. Poate e un exces, in cazul lor, dar pentru miile de tineri romani care n-au bani de avion, asta e solutia. - Anunturile din anii '90 cautau tanar, bun cunoscator PC, capabil sa lucreze in Cobol... - Se mai predau si azi in scolile romanesti limbaje de programare care nu mai sunt utile. Astazi, pentru omul obisnuit, se ofera programe atat de prietenoase incat pot fi folosite chiar si de cei fara nici o pregatire in domeniu. E ca la automobilele de ultima generatie, la care capota sta prinsa in suruburi: nu ai nevoie si nu trebuie sa stii sa umbli la motor. Ca sa le poti conduce, e suficient sa cunosti comenzile. - In tara lui merge si asa, se bate lumea pe soft? - Daca ai o firmulita cu trei angajati, poti sa tii contabilitatea cu pixul, pe doua coloane. De la 30 angajati in sus, deja nu mai poti urmari eficient fluxurile, fara calculator. De fapt, fara un program proiectat pentru ceea ce faci tu acolo. Intalnim o rezistenta, pentru ca lucrul cu un calculator presupune disciplina si organizare, care nu sunt foarte iubite. O rigoare cu care oamenii n-au fost obisnuiti. Cand vad la directorii din firmele de stat ca nu au calculator pe birou, incep sa inteleg de ce e haos in fabrica respectiva. Sa stiti ca varsta nu e un criteriu important. Avem beneficiari care ne-au solicitat programe si le folosesc, desi se afla aproape de varsta pensionarii, si "lupi tineri" care resping calculatorul. Totul tine de temperament si educatie. - Indienii au un creier mai bun? - Au avut conducatori mai buni. Cand am pornit firma, ne-am dus in India, la Bangalore, un fel de Silicon Valley. Un oras micut, dupa standardele lor, cu doar 6 milioane de locuitori. Probabil ca dintr-o populatie a unei tari, procente comparabile sunt dotate pentru PC, pentru gimnastica ritmica sau fotbal. Depinde ce segment stimulezi si care este intregul din care selectezi cota respectiva. Guvernul indian a intuit potentialul "afacerii" si a investit in ea: a renuntat la impozite de la firmele de soft, a trimis zeci de mii de tineri la specializare, a finantat programe de pregatire in tara. Rezultatele se vad. E drept ca indienii sunt mai dotati din nastere pentru analiza. Ei au talentul de a stabili mai corect specificatiile, adica de a intelege ce vrea clientul. Dar pana la realizarea programului si testarea lui, performantele se niveleaza. Nu putem spune ca sunt mai buni, ci doar ca s-au preocupat mai mult de domeniu. - Vampirii din Occident isi baga coltii in creierul romanilor? - Nu cred ca "brain drain", ca furtul de creiere e un mare pericol. Sa zicem ca aici, in soft se castiga in medie cu 100 de dolari mai putin ca in Germania. Dar acolo si cheltuielile sunt mai substantiale. Diferentele nu sunt asa de mari cum se spune, pentru ca globalizarea a inceput cu informatica. Salariile tind sa fie apropiate pe tot globul. Clientii mici, care nu au comenzi mari, pot lucra cu firme locale. La comenzile importante, orientarea spre producatori indieni sau romani de soft inseamna economii importante. - Folositi un tanar 10-15 ani si dupa aceea il aruncati la gunoi? - E drept ca potentialul maxim al programatorilor e plasat intre 18-25 de ani, dar in prezent cea mai mare problema e sa gasim sefi de proiect. Adica fosti programatori ajunsi la maturitate, care sa aiba o viziune globala. E nevoie de consultanti, pentru clienti, de oameni care sa poata face testare, pentru firma. Adica de persoane cu experienta. Softul va fi domeniul in care somajul nu are cum sa apara in urmatorii 30 de ani. In fond, cam atat ne desparte de Occident.