Iarna nu-i ca primavara

Stabilirea intretinerii unui apartament dintr-un bloc din Romania a ajuns sa semene cu teoria relativitatii a lui Albert Einstein, atat de laborioase sunt calculele. Asta pentru ca, la intretinere,

Stabilirea intretinerii unui apartament dintr-un bloc din Romania a ajuns sa semene cu teoria relativitatii a lui Albert Einstein, atat de laborioase sunt calculele. Asta pentru ca, la intretinere, variabilele sunt cu zecile. Medii ponderale de consum dintr-un oras aplicate la blocurile necontorizate, pierderi medii ale regiilor scazute din unele facturi, facilitati de plata pentru bunii platnici, penalitati pentru diverse categorii de restantieri, ajutoare "de caldura" acordate saracilor, ce sunt diferentiate, si ele, pe mai multe transe de venit, lista pare nesfarsita. De fapt, numarul variabilelor intretinerii a ajuns atat de mare, incat nici cei pusi sa le aplice nu se mai descurca cu ele. Un bun exemplu in acest sens este Radu Opaina, directorul RADET Bucuresti. Fostul director al Federatiei Asociatiilor de Locatari a aplicat gresit Ordonanta 6 din 2003, unul dintre multele acte din domeniu. Acest act normativ prevedea reducerea facturilor cetatenilor cu media pierderilor regiei (calculate la 30 la suta) doar pentru "energia termica furnizata populatiei pentru suprafetele locative incalzite echivalente". Dar Opaina, in loc sa aplice ordonanta la apa calda din calorifere, a aplicat-o la apa calda de la robinete. Rezultatul: o "neconcordanta" de vreo 60 de miliarde de lei in incasarile regiei, neconcordanta care va fi eliminata prin alte recalculari. Ca balamucul sa fie complet, abonatii regiilor de termoficare pot opta intre trei modalitati de plata a facturilor: plata in transe egale tot anul, plata diferentiata pe anotimpul rece si restul anului si plata pe baza consumului efectiv. Principalul responsabil pentru acest ghiveci de legi si reglementari este Guvernul. Cabinetul Nastase s-a straduit atat de mult sa ia masuri "de trecere a iernii", incat a reusit niste performante incredibile. Una din acestea este emiterea unei ordonante care se aplica in functie de calendar, variabila timp fiind cea mai importanta. Astfel, initial, Executivul a decis ca grosul pierderilor "de retea" facturate blocurilor necontorizate sa fie suportate de regii. Dupa aceea, constatand ca aceste pierderi sunt de ordinul milioanelor de dolari, Guvernul si-a luat seama. Imediat, a aparut o ordonanta de modificare a primei ordonante, care zice ca principiul se aplica doar in ianuarie si februarie, din martie incolo nu se pune, ca e mai cald. In aceste conditii, nu e de mirare ca legile intretinerii, la fel ca teoria relativitatii, sa dea nastere la paradoxuri. De exemplu, in Bucuresti, dupa aplicarea mediei ponderate de consum, blocurile necontorizate trebuiau sa plateasca la un moment dat mai putin decat blocurile contorizate. Asta de parca blocurile respective au calatorit prin spatiu cu viteza luminii vreo 30 de ani si s-au intors acum pe Pamant tinere ca la inceput, adica fara multe gauri in conducte. Totusi, lucrul cel mai de mirare in problema intretinerii este o afirmatie repetata mereu si mereu de autoritati. Incepand cu Octav Cozmanca si terminand cu Radu Opaina, responsabilii cu intretinerea sustin ca au realizat ceva deosebit: pentru prima data in Romania, grosul pierderilor de transport al energiei termice nu sunt suportate de cetateni, ci de regii. La o analiza scurta, acest lucru echivaleaza cu a afirma ca Pamantul e plat si se sprijina pe carapacea unei broaste testoase uriase. Intr-adevar, in ianuarie si februarie, adica dupa aplicarea acestei masuri, regiile au inregistrat in contabilitate pierderi uriase. Ca sa dam tot exemplul Capitalei, aici RADET-ul a ajuns la pierderi lunare de 145 de miliarde de lei. Aceste pierderi nu pot fi acoperite din bugetele regiilor, asa ca problema va fi rezolvata prin credite externe. Creditele respective pot fi obtinute doar cu garantii guvernamentale. In final, ca de atatea ori in trecut, regiile se vor dovedi incapabile sa-si achite datoriile, iar creditorii externi isi vor recupera banii tot de la stat. In final, statul va plati pierderile de transport al energiei termice tot cu banii romanilor, prin impozite si taxe mai mari, pentru ca el nu este altceva decat un administrator al banilor cetatenilor. Acest mecanism de plimbat nota de plata a pierderilor dintr-o parte in alta se aplica sistematic de 12 ani incoace. Pentru niste politicieni interesati de rezultate imediate e mult mai usor sa bage mizeria sub pres prin niste ordonante "de trecut iarna" decat sa reduca efectiv facturile. Micsorarea facturilor presupune ample si costisitoare programe de reabilitare a instalatiilor si cladirilor, ale caror rezultate se vor observa doar peste ani de zile. Asa se face ca, de exemplu, in Romania nimeni nu vorbeste despre un program national de refacere a izolatiei termice a blocurilor, desi pierderile termice ale cladirilor romanesti sunt de trei ori mai mari decat pierderile cladirilor din Uniunea Europeana. In aceste conditii, teoria intretinerii relative la romani suna simplu. Factura pentru energia termica consumata de cetateni e direct proportionala cu incompetenta autoritatilor la patrat.