Hipermarketul intra in spital

Se privatizeaza Fundeniul? Nu mai au astia ce da la straini, au ajuns sa vanda spitalele, maine-poimaine marita cimitirele si gata, nici sa murim n-o sa mai avem bani in tara asta! In realitate,

Se privatizeaza Fundeniul? Nu mai au astia ce da la straini, au ajuns sa vanda spitalele, maine-poimaine marita cimitirele si gata, nici sa murim n-o sa mai avem bani in tara asta! In realitate, proiectul conceput de specialistii Bancii Mondiale n-are nimic de-a face cu o privatizare "clasica". asta e un semn bun: sansele de reusita nu sunt anulate din prima. Proprietatea nu se va schimba (pe un pret mic si un comision invers proportional), asa cum s-a intamplat in industrie. Ce se "privatizeaza" e cabinetul directorului. Noul administrator va aduce 90 de milioane de euro si o experienta solida in domeniu. Statul va intra in parteneriat cu o cladire in curs de consolidare, cu alta care sta sa se prabuseasca si cu aparatura de 50-80 de milioane de euro, mai proaspata sau mai aproape de casare, dar oricum vorace consumatoare de fonduri pentru reparatii si intretinere. Din acest parteneriat, concernul spera sa scoata bani cat sa-si recupereze, in cateva decenii, investitia si sa ramana cu ceva profit. Statul nu urmareste castiguri din exploatarea bunului public numit "Spitalul Fundeni". Parteneriatul cu privatul il scapa de grija investitiilor si a administrarii acestui colos sanitar cu probleme. Daca serviciile medicale oferite sub un "director privat" vor fi mai bune decat inainte, se poate spune ca a facut o afacere profitabila pentru cetateni. Pe termen lung o fi asa, dar pe bolnavii din prezent ii intereseaza cati bani in plus vor da din buzunar, daca ajung in spital astazi. Campania electorala va turna gaz peste foc in caz ca se vor gasi nostalgici care sa deplanga prostituarea in stil capitalist a Institutului Fundeni, focar de cultura, stiinta si cercetare aplicata. Vai de ei! Intai ca spitalul nerenovat e mai degraba un focar de piocianic decat de stiinta. In al doilea rand, din perspectiva luptei de clasa, privatizarea se afla de partea poporului. E drept, in anii '90, medicina privata n-avea un nume prea bun. Cabinetul era un apartament de bloc, dotat cu un stetoscop si un ecograf ceva mai performant decat un bec de lanterna. Pretul era mic, beneficiul idem. Diferenta o facea spaga. In loc sa fie strecurata in buzunar, suma era platita la intrare. Din toneta de tabla, comertul s-a mutat in buticuri de firma. Asa si medicina privata - s-a retras in vile cochete, si-a cumparat aparatura de ultima ora, a inceput sa faca performanta, pe masura ce acumula capital. Din pacate, nu mai era accesibila: tariful putea depasi salariul mediu pe o luna. Supermarketurile au oferit luxul occidental la preturi pe care romanul si le putea permite. Desigur, in supermarket se vinde si caviar, dar orezul e mai ieftin ca la taraba. Nu altfel se petrec lucrurile in policlinicile private: implantul dentar e 500 de euro, hemograma e gratis, pentru pacient, intrucat o plateste Casa de Asigurari. Romanii care au trimitere de la medicul de familie isi fac analizele, de doi-trei ani, in centre private, fara sa scoata bani din buzunar. Cei mai saraci au calcat pentru prima oara in viata lor pe o gresie spaniola si au privit lumea prin termopan dintr-o astfel de policlinica. Statul nu a investit nici un leu pentru dotarea lor. Pentru servicii, Casele de Asigurari platesc tot atat cat plateau in sistemul public, dar privatul e mai eficient. Nu se poate spune ca lumea nu-i pregatita pentru extinderea sistemului privat la nivel de spital. Ce se intampla in policlinica, se poate intampla la Fundeni: pacientul ajunge intr-o sectie renovata si modernizata, iar nota de plata o achita Casa de Asigurari Judeteana. Riscul care il paste? Sa nu mai fie nevoie sa dea spaga! Atunci, de ce nu au aparut pana acum astfel de unitati? Fiindca investitia intr-un hipermarket sanitar nu poate fi sustinuta de nici un investitor local. Prisma, megabuticul autohton, a cam dat faliment. Hipermarketul european Carrefour e luat cu asalt, iar succesul investitorului francez a facut si alte firme sa-i urmeze exemplul. Daca experimentul Fundeni reuseste, directorul privat va deveni o amenintare pentru toti directorii "de stat". Apare un model de organizare, administrare si comportament al personalului cu care va fi comparat intregul sistem. Bine-bine, dar de unde isi va scoate privatul banii, daca nu din buzunarul nostru? De unde ii scoate si in Occident! Firmele care administreaza spitale, grupeaza zeci de unitati sanitare, din mai multe tari. Cumparand antibiotice la volume de zeci de ori mai mari, ele obtin discounturi importante. Castiga din rulaj, asa cum face si hipermarketul. Dar aceste lanturi de spitale ruleaza si medici si pacienti: fie aduc bolnavi in tari unde costul fortei de munca e mai scazut, fie trimit medicii care "someaza" sa opereze in clinici unde e nevoie de personal. Nu mai e cazul sa amintim ca privatul, in orice domeniu, s-a dovedit un administrator mai eficient decat statul. De la normarea muncii la controlul stocurilor, privatul a gasit zeci de cai pentru a creste eficienta. Statul asigura protectia sociala, achitand nota de plata a cabinetului, iar privatul asigura eficienta sistemului, oferind serviciile medicale pe o piata reglata de principiile concurentei. Asa functioneaza modelul ideal si ar fi un pas important pe calea reformei sa fie aplicat si la noi. Ramane de vazut daca la Fundeni vor veni Carrefour, Renault sau Fierarii Veseli, de la Tepro, care s-au plictisit de tevi si vor sa produca tepe.