„Guvernul a devenit temător, deci nu mai e capabil de măsuri nepopulare“

Ziarul „Adevărul“ continuă să publice opiniile despre evenimentele care agită ţara, dar şi despre posibile soluţii de rezolvare a crizei ale românilor care au performat în domeniile lor de activitate.

Gălăgia a ocupat total spaţiul public. Oameni decenţi şi şarlatani, înţelepţi şi imbecili, inocenţi şi ticăloşi - toţi sunt puşi să vorbească în acelaşi timp, şi ceea ce rezultă e o hărmălaie din care nimeni nu mai înţelege nimic. Să încercăm şi altfel. Am cerut opiniile despre evenimentele care tulbură România de zece zile de la oameni care au ceva consistent de spus, iar criteriul după care i-am ales a fost unul singur: să fi lăsat ceva în urmă în viaţa lor, să fi performat în domeniul lor de activitate, să fi însemnat ceva pentru comunitatea în mijlocul căreia trăiesc. Continuăm să le publicăm opiniile, sub forma răspunsurilor pe care ni le-au dat la trei întrebări ce li le-am adresat.

1 Care este percepţia dumneavoastră referitoare la revoltele din ianuarie 2012?

2 Pe termen scurt, care credeţi că ar fi soluţia de rezolvare a crizei (de exemplu: menţinerea actualei formule politice, remaniere guvern, demisie guvern urmată de alt guvern PDL/guvern tehnocrat/guvern USL/guvern de uniune naţională, demisie/demitere preşedinte, alegeri anticipate parlamentare şi/sau prezidenţiale etc.).

3 Pe termen lung, cum vedeţi posibilă reformarea clasei politice, în cazul în care sistemul politic trebuie fundamental schimbat? (Spre exemplu, reînnoirea/lustraţia actualei clase politice, reinstaurarea monarhiei etc.).

1 Cred că trebuie să fim extrem de atenţi atunci când vorbim despre revoltele din 2012, pentru că asistăm, de fapt, la mai multe tipuri de revoltă. Este revolta oamenilor nemulţumiţi. Cei care spun oamenii din Piaţă sunt puţini şi sunt nereprezentativi pentru populaţie cred că nu trăiesc în România şi nu ştiu, de fapt, care este nivelul de nemulţumire al populaţiei. Asistăm, apoi, la încercări de preluare a protestelor de tip politicianist şi de alăturare a unor criterii politice nemulţumirii popu­lare. Şi mai avem, deşi într-o măsură foarte mică, „latura sportivă", în care luptele corp la corp sunt văzute ca un element de bărbăţie, dar acelea sunt, aş spune, nesemnificative.

2 Nu ştiu dacă există soluţie convenabilă pentru toată lumea pe termen scurt. Cred că, eventual, un guvern care să aibă ceva mai multă credibilitate. Probabil că din actuala clasă politică nu sunt mari şanse de a emana un astfel de guvern, dacă ne uităm la ce strigă lumea în Piaţă. Probabil că un guvern tehnic, care să ducă ţara către nişte alegeri făcute onest şi corect, ar fi o soluţie mulţumitoare.

3 Cred că vorbim „din visele noastre" atunci când vorbim de o reformare a clasei politice. Am trecut, deja, prin douăzeci de ani în care am văzut cum se replică  anumite modele pe care ­le-am considerat depăşite sau pe care le-am vrut depăşite. În primul rând ar trebui reformat statul, mecanismele acelea care sunt prevăzute de lege şi care sunt abuzate şi violate sistematic, nu numai de clasa politică, ci şi de funcţionarii publici, care sunt sau nu sunt politici. Cred că mesajul cel mai important trimis de Piaţă este acela că există o rupere între clasa politică şi popor. Cred că restabilirea mecanismelor de dialog social este prima prioritate.

Florin Iepan regizor

1 Am un sentiment de mândrie faţă de compatrioţii mei. Revenirea domnului Arafat la minister este o victorie a spiritului civic. Nu cred că revoluţionarii trebuie plătiţi pentru ce au făcut în 1989. Dar cred că fiecare român are dreptul la un venit care să nu-i ameninţe condiţia de cetăţean al unei ţări civilizate. Ne-am reconfiscat revoluţia din 1989. Din păcate, Puterea nu realizează un fapt fundamental într-o ţară democrată: Binele (vezi reforma statului) nu se poate impune cu forţa, adică împotriva majorităţii. De fapt, vorbim de un grup de oameni bogaţi şi cinstiţi (!), care vor să convingă o majoritate aflată în pragul disperării că austeritatea este o virtute. Noi nu avem un partid de stânga autentic care să gestioneze corect Austeritatea. PSD-ul nu este altceva decât partidul Burgheziei Roşii. Domnul Ponta, dacă are un dram de instinct politic, ar profita de mişcările de stradă că să-i izoleze pe toţi mafioţii din PSD şi să deschidă partidul către o nouă generaţie de activişti de stânga.

2 Vă spun ce ar fi făcut Traian Băsescu dacă ar fi fost acum liderul unui partid de opoziţie. Ar fi întrerupt orice discuţie cu Puterea, şi-ar fi retras toţi oamenii din Parlament. Ar fi organizat împreună cu sindicatele o grevă generală şi până la demisia actualului guvern ar fi îndemnat toată popu­laţia la nesupunere civică. Putem să avem aceleaşi aşteptări de la liderii opoziţiei? Cred că nu. Fără soluţii credibile de relansare a economiei şi cu personaje ca Zamfir la tribună sau Voiculescu „sub tribună", şi cu toţi baronii cu cefe late din PSD, PNL şi PC, liderii opoziţiei riscă să rateze momentul.

3 Fără să-şi dea seama, domnul Băsescu, la fel ca şi Victor Orban în Ungaria, a dezvoltat un model de Republică Integrată (partid, biserică, mediu de afaceri, media, servicii) destul de eficient în implementarea deciziilor politice şi care a restabilit într-o anumită măsură credibilitatea unor instituţii cum sunt DNA-ul sau Justiţia, dar care are două păcate fundamentale: are nevoie de un duşman ca să funcţioneze şi este un model autosuficient - o soluţie autistă care treptat restrânge libertăţile individuale şi nu numai. A spune că trăim într-o dictatură este o exagerare. Revenirea la monarhie ar însemna un alt eşec al soluţiei democratice. Casa Regală nu este decât un holding care nu mai are nicio legitimitate istorică faţă de alte companii cu un PR bun. Fostul suveran nu mai este decât un om în vârstă, care vrea să fie lăsat în pace. Din păcate, acest om a fost exploatat nemilos de politicieni, de propria lui familie şi de diverse grupuri de parveniţi, din prima lui zi de viaţă.

1 Există o nemulţumire clară şi palpabilă de când s-a declanşat criza economică, legată atât de clasa politică, cât şi de nivelul de trai. Până la începutul acestor proteste, era ciudat că nu se întâmplă nimic, având în vedere toate nemulţumirile. Românul nu iese din casă pentru ideologie. Românul iese din casă atunci când este afectat direct la buzunar. Oamenii nu strigă pentru că vor libertate, ei strigă „Jos Băsescu" pentru că merge rău şi au ajuns la capătul răbdării. Românul vrea pâine şi circ şi e mulţumit. Nu e o problemă de „prinţipuri". Dacă în timpul boomului economic, pe vremea lui Tăriceanu, s-ar fi întâmplat episodul Arafat, nu ieşea nimeni în stradă pentru subsecretarul de stat. Oamenii au ieşit însă în stradă justificat. Arafat a fost catalizatorul. De asemenea, chiar dacă guvernul nu putea face nimic, ar fi trebuit să comunice mult mai bine şi mai limpede că „vistieria e goală".

Ioana Avădani director executiv al „Centrului pentru Jurnalism Independent”

2 Soluţia de rezolvare a crizei, şi aceasta este şi poziţia oficială a Institutului de Politici Publice, este organizarea alegerilor anticipate. Depunerea mandatului de către Guvern şi organizarea în cel mai scurt timp de alegeri anticipate.  E o aberaţie că ar trebui să aşteptăm până în martie. În Constituţie scrie foarte clar că, dacă toate forţele politice vor anticipate, se pot organiza anticipate şi în două săptămâni, în orice caz mai devreme de martie. Singura cale democratică de a calma spiritele sunt alegerile anticipate. Fără să ne gândim cine iese. Aceasta este o altă problemă. Acest Guvern nu îşi mai poate exercita funcţia cum trebuie. Nu mai are credibilitate, nici popularitate, însă cel mai grav lucru este că a devenit temător şi deci incapabil de a lua măsuri nepopulare, de frica poporului care se află acum în stradă.

3 Singurul mod de salvare este o democraţie participativă adevărată, una în care oamenilor le pasă. Dacă ieşim în stradă o dată la 10 ani, suntem ineficienţi şi frustraţi. Ar trebui să protestăm de câte ori se ia o măsură aberantă. Trebuie să avem un comportament, astfel încât cei de la putere să fie siguri ca oamenii vor protesta. Nu ne mai trebuie lideri providenţiali, pe care să ne răzbunăm o dată la 6 ani. Când îţi pui copilul agramat europarlamentar, lumea ar trebui să iasă în stradă şi să protesteze. Nu există miracole. Democraţia se obţine prin muncă.

1 Revolta e îndreptăţită. S-a ajuns la un nivel prea mare de pauperitate. 60% din populaţia României are mari probleme cu banii. Iar 20% reprezintă segmentul muritorilor de foame. Nu mai producem nimic pentru export. Am devenit o colonie a unor interese occidentale. Suntem, acum, la nivelul de pe vremea Regulamentelor Organice.

2 Soluţia nu poate fi decât căderea Guvernului, a premierului şi alegeri anticipate. Alternativa nu poate veni decât în timp. Marea problemă este că gunoaiele ies la suprafaţă. Iar atunci când mai au şi putere de decizie se alege praful! Trăim într-o epocă în care cei care ne conduc sunt mai puţin pricepuţi decât cei care ne conduceau pe vremea lui Ceauşescu. În socialism, măcar deciziile care se luau erau în slujba oamenilor.

3 „Prorocia" lui Silviu Brucan, despre cei 20 de ani, s-a dovedit greşită. Avem nevoie de tineri care să-şi pună pricepera în slujba poporului, dar şi de bătrânii patrioţi cu experienţă. Marea nenorocire în care ne aflăm vine din cauza faptului că am intrat în democraţie fără niciun fel de reguli.

Adrian Moraru director adjunct al Institutului pentru Politici Publice

1 Aceste proteste sunt palide prin raportare la nemulţumirea populară. Deoarece până acum am văzut un amalgam de revendicări, pot găsi răspunsul la câteva întrebări: Unu - De ce nu se adună 10.000 de oameni spontan în Bucureşti şi se împart prin toată ţara, prin orăşele şi sătuce? Nu cumva pentru că 10.000 de oameni sunt mult mai greu de controlat decât 100 de oameni ieşiţi la Fălticeni? Doi - De ce revendicările sunt de tip revoluţionar, adică imposibil de realizat în practică, şi nu se reduc la una care ar putea fi rezolvată, ca de exemplu să nu se comaseze alegerile? Nu cumva pentru a lăsa impresia unei mişcări de protest aberante?

Alin Burcea patron Paralela 45

2 Dacă începi cu ultima revendicare (demisia Guvernului Boc), ea e fantezistă deoarece ar presupune ca, timp de o lună, cel puţin toţi oamenii politici în frunte cu preşedintele să joace o comedie ieftină. Să simuleze că numesc un premier şi un guvern, să simuleze că acest guvern vine în Parlament şi e votat pe bune. Două probleme se pot rezolva foarte repede şi, dacă nu detensionează total criza, contribuie totuşi la îmblânzirea ei: renunţarea la decalarea alegerilor, pentru că alegerile locale se pot transforma ­într-un vot revoluţionar împotriva actualei puteri; demisia premierului şi eventual un guvern jumătate politic, jumătate de tehnocraţi. Însă repet, cea mai bună soluţie este respingerea de către Curtea Constituţională a decalării alegerilor, ceea ce cred că se va şi întâmpla. Ba chiar, sunt sigur că se va întâmpla. 

3 Băieţii de la putere, pentru a deturna aceste mişcări care întruchipează o nemulţumire populară, au lansat teza că sunt mişcări antisistem. Dacă veţi întreba pe cei care demonstrează, nici nu ştiu ce e ăla sistem. E o nemulţumire faţă de politicienii români existenţi. Clasa politică din România se va reforma în momentul în care românii se vor întreba cum de cheltuiesc atât de mult partidele, de unde au atâţia bani partidele pentru a face manifestări politice şi campanii electorale. I-a întrebat cineva pe organizatorii manifestării de joi cât a costat şi de unde au fost scoşi banii?

Cornel Dinu om de fotbal

1 Sunt manifestaţii de nemulţumire, pornite de la situaţia extrem de grea în care trăiesc românii. Atât timp cât preşedintele României iese la televizor şi anunţă, rânjind, că 120.000 de oameni vor fi daţi afară, după principiul cunoscut „i-am ciuruit", atâta timp cât nu aud decât cum vor fi daţi afară, dar nu aud o vorbă de trei ani despre soluţii concrete de creare a locurilor de muncă, oamenii vor continua să iasă în stradă.

2 Soluţia este clară - alegeri anticipate.

Ion Cristoiu jurnalist

3 Din punctul meu de vedere, de angajator, îmi este foarte clar. Nu trebuie să mai avem atacuri la persoană, trebuie să fie excluse. Trebuie ca partidele să se dispute în programe politice concrete, care sa fie cuantificabile, şi după care să poţi măsura eficienţa guvernării. A conduce o ţară are o componentă economică şi una socială. A conduce un guvern trebuie să fie exact ca şi cum ai conduce o firmă. La final de mandat trebuie ca românii să trăiască mai bine, să aibă mai mulţi bani în buzunar şi un nivel de trai mai ridicat. Asta este. E simplu. Nu trebuie să mai voteze românii după charisma preşedintelui unui partid sau cât este de frumos sau de urât. Trebuie să votăm programe economice, sociale ş.a.m.d. Trebuie ca ministerele noneconomice să arate cum ar cheltui banii, mă refer la opoziţie. Până nu vom ajunge la acest tip de luptă electorală, nu avem nicio şansă să progresăm.

"Românul vrea pâine şi circ, nu e o problemă de «prinţipuri». Dacă în timpul boomului economic s-ar fi întâmplat episodul Arafat, nu ieşea nimeni în stradă.''
Adrian Moraru director adjunct IPP

"Dacă ar fi fost liderul unui partid de opoziţie, Traian Băsescu ar fi întrerupt orice discuţie cu Puterea, ar fi organizat o grevă generală şi ar fi îndemnat toată populaţia la nesupunere civică.''
Florin Iepan regizor