Foamea la romani

Ioan Matei jurnalist Un reporter de televiziune care doreste sa faca senzatie cu imagini "hard" are succesul asigurat daca prinde un subiect intr-un loc unde "se dau" ajutoare. Masina cu

Ioan Matei jurnalist

Un reporter de televiziune care doreste sa faca senzatie cu imagini "hard" are succesul asigurat daca prinde un subiect intr-un loc unde "se dau" ajutoare.
Masina cu bunatati opreste in centru ori la marginea urbei - informatia despre continutul transportului circula cu viteza luminii -, iar soferul care coboara de la volan si ocoleste vehiculul pentru a deschide usile din spate gaseste locul deja ocupat de o multime dezlantuita. La inundatiile din acest an, multe din momentele in care se imparteau ajutoare alimentare intreceau in dramatism conditia propriu-zisa a sinistratilor; oameni pentru care o conserva insemna mai mult decat o conserva, copii luptandu-se pentru o franzela, deznadejde si sentimentul esecului maxim pe fetele celor care ratau punga cu zahar. De aproape saisprezece ani, astfel de scene fac rating pe ecranele romanesti si inca mai atrag strainii dornici de senzational ieftin. Actori in aceasta montare jalnica sunt aceiasi romani care pana in 1989 au mai trait ,o repriza" de foame de aproape cincisprezece ani, cand mancare devenise scop si ideal pentru majoritatea populatiei: cozile faceau parte din programul zilnic, ierarhiile se construiau in functie de accesul fiecaruia la usa din dos, serviciile se echivalau in kilograme de carne, pachete de unt, cafea ori tigari. Oricat s-ar stradui politicienii nostri sa ne convinga ca lucreaza la ,temele mari" ale natiunii, chestiunea mancarii a ramas nerezolvata pentru cateva milioane bune de romani. Cei care considera subiectul depasit ori abordarea patetica n-au decat sa consulte statisticile. Un studiu* despre ,Dezvoltarea rurala si reforma agriculturii romanesti" elaborat de catre Institutul European din Romania si publicat in 2004 aduce in atentie raportul dintre forta de munca ocupata in agricultura si nivelul cheltuielilor cu alimentele in veniturile familiei. Chiar daca cercetarea s-a facut in 2002, nu cred ca, in ce ne priveste pe noi, romanii, situatia s-a schimbat semnificativ. Aflam astfel ca, in perioada cercetarii, forta de munca din agricultura era de 4,3 la suta in Uniunea Europeana cu 15 membri, iar ca exemple nominale gasim Cehia - cu 4,9 la suta, Ungaria, cu 6,1 la suta, Polonia, cu 19,6 la suta, Slovacia, cu 6,6 la suta. La acest capitol, Bulgaria puncteaza cu 10,7 la suta, iar despre Romania ni se spune ca are forta de munca ocupata in agricultura intr-un procent de, atentie, 36,4 la suta. Tot ,bine" stam si cand vine vorba despre cheltuielile cu alimentele in veniturile familiei. La o medie in UE de 16,2 la suta, aflam ca ungurii dau pe mancare 27,7 la suta din leafa, cehii - 26,4 la suta, polonezii - 28 la suta, slovacii - 28,7 la suta, bulgarii - 31,8 la suta, romanii - 39,9 la suta, cu un procent mai mult decat lituanienii. Alte comentarii si concluzii la acest studiu sunt de prisos, semnatarul acestor randuri impreuna cu inca vreo zece milioane de romani asteapta sa li se spuna ca datele nu mai corespund (semnificativ) realitatii.
* ("Dezvoltarea rurala si reforma agriculturii romanesti", Institutul European din Romania - www.ier.ro. Autori: Mihai Dumitru, Dana Diminescu, Valentin Lazea, decembrie 2004)