FMI si UE taxeaza Romania la unison

Sansele guvernului Nastase de a juca numai politic cartea Uniunii Europene sau a Fondului Monetar International, cum a facut pana acum, au inceput sa scada. "Aratati bine, v-ati pus la cravata, v-ati

Sansele guvernului Nastase de a juca numai politic cartea Uniunii Europene sau a Fondului Monetar International, cum a facut pana acum, au inceput sa scada. "Aratati bine, v-ati pus la cravata, v-ati dat si cu gel prin par, dar lectia integrarii nu prea vreti sa o invatati", le-ar fi spus interlocutorilor sai de la Bucuresti GUnter Verheugen, comisarul european pentru extindere. Neven Mates, seful misiunii FMI, care, de asemenea, s-a aflat nu de mult in Romania, a fost chiar mai transant. "Nu faceti reforme in economie, e treaba voastra, dar va trebui sa platiti", le-a comunicat el oficialilor romani. Problema care preocupa cel mai mult FMI este aceea a arieratelor sau a datoriilor neachitate la termen. In Romania s-a demonstrat ca nucleul dur al arieratelor nu este creat de lipsa temporara de lichiditati a unor intreprinderi, care, din cauza ca alte societati nu le-au dat la timp banii care li se cuveneau, nu-si pot achita propriile facturi sau credite bancare, ci de absenta permanenta de resurse financiare suficiente, datorita ineficientei lor. Multe intreprinderi consuma, dar nu-si platesc furnizorii, pentru ca, in loc de profit, realizeaza pierderi. In asemenea conditii este imposibil sa stii cat din cresterea economica raportata de guvern este reala si cat reprezinta pierderi ascunse in arierate. De aceea, FMI a cerut guvernului sa reduca arieratele. Dar, in loc sa atace radacina raului, responsabilii economici de la Bucuresti au recurs la diferite trucuri. Fie au sters, pur si simplu, din datoriile intreprinderilor cu pierderi, fie au recurs la o alta metodologie de calcul, anume facuta pentru a da un volum mai mic de arierate. Astfel de siretlicuri nu aveau cum sa pacaleasca specialistii FMI, care s-au lovit de altele, mult mai subtile. In noul memorandum suplimentar de politici economice incheiat recent la Bucuresti, FMI pune piciorul in prag. Ori decuplati in primavara pe cei mai mari 20 de datornici fata de utilitati, ori le platiti facturile. Deci, daca guvernul nu va inchide robinetul de la energia electrica sau de la gazele naturale pentru rau-platnici, va trebui sa treaca in buget o suma suplimentara din care sa plateasca facturile intreprinderilor falite. Cabinetul Nastase este practic pus la zid. De la alte capitole de cheltuieli nu poate sa ia bani pentru ca sunt, si asa, sarace. Sa mareasca deficitul bugetar ar fi prea incomod, dupa ce s-a angajat sa il reduca si in 2003. Conditii care nu sunt deloc pe placul guvernantilor au fost puse de FMI si in ce priveste privatizarea. Pentru 19 companii mari care nu pot fi privatizate din cauza ca au prea mult personal si nici un investitor nu se leaga cu ele la cap, Fondul cere guvernului sa disponibilizeze 18.000 de salariati. Este limpede ca eliberarea urmatoarei transe din imprumutul stand-by depinde de satisfacerea unor conditii foarte dure. Nimeni nu stie insa cat va merge FMI pe latura economica si cat pe latura politica a deciziei sale. Nici Uniunea Europeana nu mai accepta sa plateasca pentru guvernele care nu fac reforme. "Plata pentru acquis-ul verde" este un studiu publicat de curand la Bruxelles, in care se atrage atentia tarilor candidate ca "cei 15" nu se vor mai multumi, in cazul mediului inconjurator, cu simpla copiere a legislatiei comunitare. Tarile care doresc sa se integreze in Uniunea Europeana vor trebui sa parcurga si urmatoarele doua faze: crearea unei capacitati administrative capabile sa aplice legislatia europeana si investitia fizica pentru reducerea poluarii. Se incearca astfel sa se evite experienta nefericita cu Grecia, Spania si Portugalia, care au fost admise in Uniune dupa prima faza, iar investitiile propriu-zise au fost finantate din bugetul comun, deoarece statele in cauza au declarat ca nu au fondurile necesare. Acum toate cheltuielile trebuie sa le suporte tara candidata. Pentru ca romanii sa respire un aer curat si sa bea o apa nepoluata este nevoie de 20-22 miliarde de euro, spun autorii studiului amintit. Nu s-a stabilit inca un interval in care sa se faca investitiile, dar se crede ca nu va putea fi mai mare de 20 de ani. Nu s-a precizat nici cat din investitiile totale trebuie realizate pana in momentul aderarii, insa din declaratiile oficialilor de la Bruxelles rezulta ca exigentele sunt destul de mari. Daca avem in vedere intervalul maxim admis pentru reducerea poluarii, Romania are nevoie de investitii anuale de circa un miliard de euro, ceea ce inseamna 2,5% din PIB. In prezent se investeste doar 0,2% din PIB. Fireste, guvernul, oricat s-ar stradui, nu ar putea creste de 15 ori cheltuielile cu mediul. Nici alte guverne est-europene n-au avut banii necesari, dar au facut reforme, care le-au scos din incurcatura. In Cehia, de exemplu, sectorul privat (si nu bugetul de stat) suporta inca din anul 2000 cea mai mare parte din totalul cheltuielilor. In Romania, privatizarea bate pasul pe loc pentru ca guvernul nu vrea sa renunte la patronajul politic al marilor poluanti. Poate si acest lucru l-a avut in vedere Verheugen cand a declarat, la Bucuresti, ca mai sunt multe de facut pentru indeplinirea criteriilor de aderare, iar 2003 va fi un an crucial pentru mentinerea anului 2007 ca data de admitere a Romaniei in Uniunea Europeana.