Filmul procesului "Braşov 1987", ţinut sub cheie

Au trecut două decenii de la curajoasa ieşire în stradă, în 15 noiembrie 1987, a muncitorilor braşoveni şi nici până azi nu au ieşit la iveală toate dovezile reprimării

Au trecut două decenii de la curajoasa ieşire în stradă, în 15 noiembrie 1987, a muncitorilor braşoveni şi nici până azi nu au ieşit la iveală toate dovezile reprimării manifestanţilor de către poliţia politică a acelor vremuri. În acest context, "Adevărul" reface "filmul vorbit" al procesului "huliganilor" braşoveni.

Un proces filmat de către autorităţile comuniste, dar care este ţinut sub cheie de către cei care îl au în custodie.

Presa română din 1987 nu avea cum să reflecte evenimentele de la Braşov din două motive: pentru că dictatorul nu dorea să recunoască existenţa nemulţumirilor şi a manifestărilor de revoltă şi, pe de altă parte, Ceauşescu se temea de braşoveni.

De aceea nici nu a vizitat Braşovul decât la un an de la evenimente. Totuşi, la câteva săptămâni de la revolta muncitorilor, pe 3 decembrie 1987, chiar în ziua când în "Scânteia" apărea o telegramă a braşovenilor care-l felicitau pe Ceauşescu, la Braşov a avut loc un simulacru de proces urmat de 61 de condamnări şi deportări.

Tot acest proces regizat de partid şi de Securitate a fost filmat cu cel puţin două camere, susţin liderii Asociaţiei 15 noiembrie 1987.

Filmul vorbit al "procesului <> "

"Am fost aduşi cu autocare de la Bucureşti, de la Cercetări penale, unde fuseserăm anchetaţi 24 de ore din 24. Şi torturaţi. Mai ales psihic. Unii chiar cu pistolul la tâmplă. Ajunşi în Braşov, pe 2 decembrie (n.r. - 1987), ni s-a dat voie să mergem acasă să ne schimbăm, să facem duş.

Fiecare avea securistul său care să-l păzească. Ni s-a spus că va fi un proces şi că trebuie să fim cuviincioşi, pentru că partidul a fost blând cu noi. A doua zi, pe 3 decembrie, a avut loc procesul, în clubul uzinei (n.r. - Întreprinderea de Autocamioane Braşov). A fost totul filmat. Cu circuit închis, pentru Ceauşescu. Procesul a fost în întregime aranjat.

O regie de la un cap la altul: în 45 de minute au fost condamnate 61 de persoane. Ne‑au aşezat ca la cinematograf: rândul 1 - cei cu trei ani şi jumătate, rândul doi - trei ani, rândul trei - doi ani şi jumătate şi tot aşa până la ultimul rând, unde erau cei cu şase luni cu suspendare", ne spune Boeriu, acum vicepreşedinte al Asociaţiei 15 noiembrie 1987. Şi tot el ne descrie foarte plastic cum ei, inculpaţii, nu au avut dreptul la cuvânt.

"<<Îţi recunoşti fapta?>> , eram întrebaţi. Răspundeam sec: <> . <> . Răspundeam <> , după cum eram învăţaţi. <> .

Mai mult nu puteam spune". În schimb, cei din cealaltă latură a sălii, secretarii de partid şi de UTC, securiştii şi oamenii de bine înfierau faptele cu mânie proletară.

Cei mai mulţi ne-au cerut condamnarea la moarte. Şi asta era o regie ca, la sfârşit, să ni se dea pedepse mici, semn că partidul şi Ceauşescu personal ne‑au iertat. Ce pot să vă spun însă este că totul a fost filmat. Erau cel puţin două camere care filmau non-stop", ne spune revoluţionarul braşovean.

Autorităţile neagă existenţa filmului

Revoluţionarii de la Braşov au bătut la multe uşi pentru a găsi filmul procesului. Dar în zadar. Misteriosul film a fost căutat şi de Marius Oprea şi Stejărel Olaru în timpul documentării pentru cartea lor, "Ziua care nu se uită". Tot fără niciun rezultat.

Am căutat şi noi la şase-şapte instituţii. La CNSAS, la Justiţie, la Ministerul Public, la MIRA, la Arhivele Naţionale şi la Arhiva Naţională de filme. Nimeni însă nu-şi aduce aminte de film. "Dacă a fost filmat, doar Securitatea, Armata şi partidul aveau voie să facă acest lucru", spune generalul Ion Panaitescu, fost preşedinte al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, dar şi fost şef al Direcţiei Instanţelor Militare (DIM) din MJ.

Deşi nu exclude prezenţa filmului la Direcţia Instanţelor Militare (DIM) sau la instanţa de fond (Tribunalul Braşov), generalul Panaitescu nu-şi aduce aminte să se fi întâlnit cu un astfel de film după 1990. Singura speranţă ar fi fost la SRI. În zadar. Oficial, reprezentanţii SRI ne‑au spus că nu au avut şi nici nu au în prezent un astfel de film în arhivă.

"Gen. Moldoveanu a văzut filmul!"

Doi dintre liderii mişcării braşovenilor, Dănuţ Iacob şi Marius Boeriu, ne-au declarat că, la începutul anului '90, la o întrevedere cu noua conducere a Poliţiei, li s-a spus că filmul există. "Generalul Jean Moldoveanu ne-a spus că a vizionat caseta. Mai mult, ne-a promis că ne ajută să intrăm în posesia ei.

Ulterior, a spus că nu o mai găseşte sau că a fost o confuzie, nu‑mi mai aduc aminte exact", ne spune Dănuţ Iacob. La rândul lui, Marius Boeriu îşi aminteşte şi el de vizita la generalul Moldoveanu. Cu toate acestea, filmul nu a ieşit la iveală.

Doar o redeschidere a dosarului, cu punerea sub acuzare a torţionarilor vinovaţi, ar putea conduce la acest misterios film şi la aflarea adevărului despre prima revoltă anticomunistă autentică care a însemnat, pentru regimul Ceauşescu, începutul sfârşitului.