Febra pescarului, sindromul „Operaţiunea «Monstrul»”

După 26 de zile petrecute pe malul Prutului Manuel a reuşit să prindă „monstrul”

Manuel este unul dintre cei mai mari fani ai peliculei ce îl are în rolul principal pe Toma Caragiu. El recunoaşte că a văzut filmul de 15 ori, mai ales că este îndrăgostit de pescuit.

Manuel Păcuraru a împlinit anul acesta 27 de ani şi s-a îndrăgostit de filmul „Operaţiunea «Monstrul»" când avea 9 ani.

„N-am avut cum să văd filmul pe vremea lui Ceauşescu, însă l-am urmărit după Revoluţie. Pe vremea lui Ceauşescu, la televizor vedeai numai desene animate «Leka nosht deca», ştiri cu Răposatu' şi, bineînţeles, filmele cu Sergiu Nicolaescu", îşi aduce el aminte râzând.

„Tata mi-a făcut cadou caseta cu filmul şi cu el l-am văzut prima oară. Îmi amintesc că mă uitam la televizor, îi vedeam pe Toma Caragiu şi pe Octavian Cotescu şi mă gândeam la tata, la prietenii lui care erau toţi la fel. Stăteau toţi să lege la ace, pierdeau zile întregi cu pregătirile pentru pescuit, iar eu bineînţeles că îi ajutam", completează Manuel.

Cu toate că era una dintre peliculele preferate ale familiei, nici tatăl şi nici mama lui nu au văzut-o atât de des ca el. „Eu şi tata avem o grămadă de glume între noi, cu replici din film. Iar cel mai mult râde mama, care, culmea, e antipescuit, pentru că ea, săraca, trebuia să cureţe peştele", povesteşte Manuel în timp ce chipul îi radiază.

Cum a început să vorbească despre peliculă, toată faţa i s-a luminat, iar zâmbetul nu i-a dispărut de pe faţă până la finalul discuţiei. Din când în când gesticulează şi explică scene din film, iar totul se termină cu hohote de râs şi priviri curioase din partea celor din jur.

Micul pescar şi „Monstrul"

Pasiunea lui pentru producţia „Operaţiunea «Monstrul»" a apărut natural, din simplul motiv că atunci când a văzut filmul era un micuţ pescar înrăit, iar pelicula este una de referinţă pentru toţi pescarii, după cum explică el hotărât.

„Când te uiţi la film, nefiind pescar, vezi toate fazele amuzante de genul uite-i şi pe ăştia ce mincinoşi şi caraghioşi sunt. Când eşti pescar însă, lucrurile se văd cu totul altfel. Observi toate acele faze pe care le-ai văzut şi la taică-tău, şi la prietenii tăi", spune el amuzat. Cel mai bun exemplu care îi vine în minte este scena în care personajele interpretate de Toma Caragiu (directorul Dumitru) şi Octavian Cotescu (Eugen) se află în barcă.

Când directorul află că peştele despre care credea că fusese prins de Eugen, era de fapt cumpărat, se ridică supărat, iar replica lui este „ce risipă!". Manu explică faptul că astfel de faze au loc frecvent între pescari. Iar discuţii în care să apară replica „dom'le, dacă toată lumea ar prinde cât ar vrea, ar dispărea specia!", una dintre cele mai cunoscute din film, sunt foarte des întâlnite printre cei care dau la undiţă.

Preferatul Corneluş

Ca orice mare fan, tânărul nu se poate hotărî asupra unui singur personaj preferat. „Fiecare are farmecul şi specificul lui. Octavian Cotescu, de exemplu, interpretează rolul ticălosului, şeful mai mic care e tot timpul contra. Şi joacă un rol genial. Însă nici Toma Caragiu nu se lasă mai prejos.

El e victima, şi la birou, şi la pescuit. De exemplu, scena în care Toma Caragiu află că a fost tras pe sfoară şi în care nu îi putem vedea faţa, dar îi simţim emoţia în glas, şi observăm că este uşurat că nu a fost învins, este de-a dreptul genială. Este emoţionant că nu găseşti expresii, dar simţi toată scena", spune Manu entuziasmat. După câteva clipe de linişte, tânărul se răzgândeşte.

„Dintre toate personajele, mie cel mai mult mi-a plăcut omul care era cu picioarele pe pământ, adică şoferul. E practic şi mă regăsesc în el. Când mergeam la pescuit, eu eram cam ca el, nici nu puneam la suflet, nici nu mă agitam, şi chiar eram fericit când alţii prindeau ceva. Dar dacă stau bine să mă gândesc, eu sunt undeva la jumătate, între şoferul Mircea şi Corneliu (Marin Moraru).
Una dintre scenele preferate ale lui Manuel este însă cea în care directorul şi Eugen dansează Periniţa şi apare Corneluş, moment în care Caragiu îi spune „ia pleacă, domne, de aici".

Însă tânărul spune că cel mai tare l-a distrat faptul că, atunci când pleca la pescuit, gaşca veselă nu uita niciodată dosarul cu reguli, în care, printre altele, era specificat clar că nu au voie să fumeze sau să bea. Şi totuşi, Toma Caragiu era tot timpul cu ţigara în gură, toţi aveau sticla de rachiu la ei şi uneori mai apelau şi la votcă sau se îmbiau la câte o vişinată.

Mare fan al filmului „Operaţiunea «Monstrul»", Manuel spune că a avut trei tipuri de pălărie pe care le folosea când mergea la pescuit. Una în genul colonialiştilor din Africa, cu plasă la spate, foarte practică împotriva ţânţarilor, şi una de camuflaj, în genul celor pe care le au rangerii din America. „Cea mai importantă era însă cea care semăna cu pălăria lui Costeluş, fesul acela simpatic", zâmbeşte Manu mulţumit.