Fabulospiritul

Impardonabilul concept pompieresc, cu ajutorul căruia secţia de propagandă a Ministerului nostru de Externe scoate fudulia prostului din şanţ ca s-o mute pe autostradă, pare extras din

Impardonabilul concept pompieresc, cu ajutorul căruia secţia de propagandă a Ministerului nostru de Externe scoate fudulia prostului din şanţ ca s-o mute pe autostradă, pare extras din pălăria falsificatorilor de alcool.

Pornind de la ideea că popoarele sînt aidoma unor butelcuţe cu poşircă, la care o etichetă gigea poa' să ţină loc de tărie şi parfum, nu ştiu ce focus-grupuri de gînditori plătiţi cu ziua întru identificarea "simbolurilor pur româneşti" au bunghit că fabulospiritul ar cam bate la noadă sarmaua şi mămăliguţa noastră naţională.

"Popor mic, dar spiritual" - cam asta ar fi eurodefiniţia românilor raportată la guralivii macaronari, ingineraşii nemţi, conservatorii englezi sau bozgorii mînjiţi cu gulaş pe manşetă.

Dacă tot n-a apucat Filozoful să vadă cum ne înmulţim ca iepurii ca să ajungem la populaţia Chinei şi la destinul Franţei, măcar bine că ne-am gîndit să-l rebrenbuim pe Miki şpagă cu degetul la tîmplă, în rolul gînditorului de la Hamangia.

Ca o morală la această fabulă a spiritului românesc, aş pomeni de reacţia profesorului Romul Munteanu de acum vreo treizeci de ani vizavi de modul cum îşi vînd popoarele propria imagine. Degustînd pe terasa de la Mogoşoaia un vin de surcică pe care scria "vin superior", dom' profesor a exclamat cu năduf: "Dacă superiorul românesc ar fi la fel de bun ca ordinerul franţuzesc, altfel s-ar scrie istoria!".