Fabricantii de fum

Ioan Matei, jurnalist Exista peste tot, in toate partidele. Sunt pregatiti in orice moment pentru o declaratie publica, au rezerve inepuizabile de opinii, pe care le exprima siguri pe ei, cu

Ioan Matei, jurnalist

Exista peste tot, in toate partidele. Sunt pregatiti in orice moment pentru o declaratie publica, au rezerve inepuizabile de opinii, pe care le exprima siguri pe ei, cu convingere si cu fermitate, dar, mai ales, cu ochii la camera de filmat. Un microfon, o camera, un reportofon - iata necesarul de recuzita care ii face sa se simta ca pestele in apa. Asteapta pana cand sefii lor isi exprima punctul de vedere si intervin dupa aceea. Nu intotdeauna, uneori sunt ei primii, stiu bine ca avangardismul produce vizibilitate cu costuri scazute. De regula, sunt contra. Debiteaza idei la care nimeni nu s-ar fi asteptat, produc confuzie si perplecsitate, lanseaza scenarii care nu incap in nici un sistem logic. Unii dintre ei lasa impresia ca dispun de informatii provenite de la varf, ca sunt in stare sa piarda totul, numai pentru ca noi sa aflam adevarul. Altii joaca in alt registru, mai relaxat, bascalios, mitocanesc, dar impanat cu firimituri cazute de la mesele celor mari. Si unii, si ceilalti cauta sa ne convinga ca au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Totul pentru binele partidului, al tarii, al umanitatii. Uneori, grupurile, partidele din care fac parte se delimiteaza de opiniile lor si raporteaza ca ,afirmatia lui X este opinia lui personala". Alteori insa, strategii hotarasc ca e mai bine sa nu reactioneze, sa ramana asa, sa inteleaga cine ce vrea, confuzia poate servi unui scop cand nici nu te astepti. In urma cu niste ani, intr-o discutie off the record cu un important lider PSD, am intrebat de ce partidul se lasa reprezentat cu atata lejeritate de un individ - incoerent, agramat, umoral - precum fostul senator Gh. Dumitrascu. Mi s-a raspuns ca, uneori, partidele sunt obligate sa produca si reactii de genul celor iesite din mintea senatorului respectiv, ca sunt anumite aspecte care trebuie prezentate intr-un anumit fel, ca sunt asteptari din partea unor segmente ale electoratului ,care nu pot fi satisfacute decat asa. Si ce era mai important in explicatiile liderului, ca nu oricine este dispus pentru acest gen de servicii. Mai nou, pe aceeasi linie se inscrie si liberalul Ludovic Orban. Produce opinii pe banda, se pricepe la orice, nu rateaza nici o ocazie pentru o declaratie ,pe sticla" si este, de regula, impotriva. Are initiative personale, altele decat cele ale partidului din care face parte, dezvolta teorii sofisticate si stie cu precizie ca tara va merge bine doar atunci cand vor fi starpiti din functiile publice toti cei care nu sunt liberali. Este anticomunist din nastere si pare convins de formula conform careia ,securistii nostri sunt mai buni decat ai lor". Nu fuge de penibil, pentru ca stie ca din fiecare gest se poate alege cu un ,ce" profit. Anul trecut, si-a anuntat candidatura la Primaria Bucurestiului inainte ca partidul sa-si desemneze candidatul. A angajat un grup de majorete si lipitori de afise, i-a imbracat in portocaliu si i-a aratat Capitalei si tarii. Nu am cunostinta sa se fi ales cu vreo sanctiune pentru acest gest din partea partidului. In schimb, a obtinut presedintia unei ligi a alesilor locali. Bine si-atat, desi omul se astepta la mai mult. Acum tinteste mai sus. De ceva vreme, trimite mesaje pentru schimbarea sefilor serviciilor de informatii si ai altor institutii publice, spune domnia sa, pesederizate. Nu si a procurorului general, numit si acesta tot de PSD. Cum de la Cotroceni nu a primit nici un raspuns, a trecut la ofensiva in alt plan, si anume ca Traian Basescu nu va mai avea sprijin liberal la viitoarele alegeri. Partidul, prin vocea lui E. Nicolaescu - tot un fel de Orban, insa ceva mai abil, a ajuns ministru! -, s-a delimitat si a anuntat ca este vorba despre opinii personale ale domnului Ludovic. Cat sunt de personale, se vede din sondaje. Ce ar trebui sa stie partidul este ca astfel de personaje nu pot fi multumite decat cu o functie de mare vizibilitate. Sigur ca nu vor face fata, odata ajunsi in varf, se vor linisti o vreme, vor mima competenta atat cat va fi posibil, iar cand vor ajunge in pragul esecului, vor declara senin fie ca au fost invinsi de sistem, fie ca tara nu-i merita. Pana atunci, trebuie sa li se mai dea o sansa: aceea de a se compromite definitiv.