Europa va avea un presedinte cu un mandat de 2 ani si jumatate

Ratificarea se anunta si mai anevoioasa

Vineri, cu putin inainte de miezul noptii, cei 25 de sefi de state si de guverne ai Europei largite au reusit sa ajunga la un compromis in privinta textului Constitutiei. Vizibil obosit, dar foarte zambitor, premierul irlandez Bertie Ahern a anuntat ca viitoarea lege fundamentala a Uniunii Europene a fost adoptata. Textul seamana destul de putin cu proiectul redactat de Conventia pentru Viitorul Europei prezidata de Valery Giscard d'Estaing, dar reprezinta, totusi, singura varianta care putea sa impace orgolii si interese atat de diferite cum sunt in actuala Uniune. Dupa intrarea in vigoare a tratatului constitutional, modul de functionare a institutiilor europene va fi mult simplificat - si aceasta conteaza, in ultima instanta. Potrivit prevederilor viitoarei Constitutii, Uniunea Europeana va avea un presedinte ales pentru un mandat de doi ani si jumatate (putand fi reales pentru inca un mandat). Acesta - de fapt, presedintele Consiliului European - va fi ales de sefii de state ai Celor 25. A fost infiintat postul de ministru de Externe al Uniunii; acesta va prezida reuniunile Consiliului Ministrilor Afacerilor Externe si va avea la dispozitie un corp de diplomati si de functionari. Executivul UE - Comisia Europeana - va avea, pana in 2014, cate un comisar din fiecare tara membra, urmand ca, dupa aceea, numarul comisarilor sa fie redus la 18 (ceea ce inseamna ca unei tari membre ii va veni randul sa fie reprezentata in Comisie o data la trei mandate). Se infiinteaza si doua posturi de vicepresedinti ai Comisiei; unul dintre acesta va fi detinut de ministrul de Externe al UE. Modul de adoptare a deciziilor in Consiliul European (punctul cel mai controversat) a fost stabilit in felul urmator: o decizie poate fi adoptata daca in favoarea ei voteaza 55 la suta dintre tari reprezentand 65 la suta din populatia Uniunii. Este pastrat votul prin unanimitate in materie de politica fiscala si, partial, sociala, precum si in privinta adoptarii bugetului Uniunii (la insistenta Marii Britanii). De asemenea, textul viitoarei Constitutii contine si o clauza care permite statelor membre sa solicite - si sa obtina - iesirea din Uniunea Europeana. Acum, expertii Uniunii trebuie sa redacteze, in amanunt, textul Constitutiei, care va fi semnat - probabil peste vreo doua luni - de sefii de state si de guverne ai Celor 25. Apoi, urmeaza faza cea mai dificila, fara indeplinirea careia nu se va putea vorbi despre un viitor tratat constitutional: ratificarea de catre toate cele 25 de membre. Tocmai aceasta ratificare nu este deloc sigura; daca, in majoritatea tarilor UE, este suficient ca Parlamentele sa voteze textul viitoarei Constitutii, in unele state - ca Marea Britanie, Irlanda sau Danemarca - vor fi organizate referendumuri. Or, avand in vedere ca euro-scepticismul domina si in Danemarca, dar, mai ales, in Marea Britanie, aprobarea Constitutiei in aceste tari pare destul de incerta. Iar daca viitoarea lege fundamentala nu este aprobata de absolut toate statele membre, ea nu va putea intra in vigoare.