Emil Constantinescu pierdea o ora zilnic ca sa decida ce stiri apar la TVR

ne marturiseste Valentin Nicolau, presedintele institutieiValentin Nicolau s-a nascut in 1960, in Bucuresti, a absolvit Facultatea de Geologie si Geofizica, a publicat dupa '90 Revista Stiintelor si Calatoriilor, a fondat Editura Nemira, a scris piese de teatru si de cateva luni conduce Televiziunea Romana. Este casatorit si are doi copii.

- Ai carte, ai parte? - O editura, in Romania anului 1991... A fost o aventura fascinanta. La inceput, piata era capabila sa absoarba orice. Cativa ani n-am facut decat sa recuperam carti, genuri interzise de cenzura. Literatura "horror", de pilda, nu s-a publicat deloc inainte de '89. Sau erotica. Lipseau insa si carti fundamentale. - Emmanuelle? - Nu, sa stiti ca nu ne-am grabit cu literatura erotica. Abia prin '93-'94 am publicat primul astfel de roman, "Macelarul" se numea, scris de o frantuzoaica foarte la moda in acea vreme. N-a fost un gen foarte tiparit la Nemira. Daca am scos patru-cinci titluri. Nici nu s-a vandut peste medie. La inceput, a fost chiar o dezamagire. - De ce erotic da, Sandra Brown, nu? - Prin tot ceea ce am tiparit, am incercat sa nu coboram sub limita decentei editoriale. Si retineti ca am spus: literatura erotica. Deci, in primul rand era "literatura", abia apoi erotism. Sunt carti care au pretext erotic, dar nu le poti numi literatura si literatura buna care atinge subiecte erotice. - Pe cand filme cu dreptunghi rosu la TVR? - Nu prea mai dam la televiziunea publica. Exista reglementari ale CNA, dar, dincolo de acestea, TVR difuzeaza doar filme in care erotismul nu functioneaza decat ca ingredient. Pot fi unele filme artistice, subliniez artistice, care ating si subiecte cu conotatie erotica. Erotism de dragul erotismului nu se transmite pe postul public. - Aia nu, aia nu, de unde audienta? - Scopul unei televiziuni publice nu este profitul, audienta prin orice mijloace. Postul national are rolul sa promoveze cultura, sa ajute la educarea publicului, dar si sa creeze un spatiu pentru dezbateri si confruntari de opinii. In plus, trebuie sa oferim tot ceea ce are nevoie un public, cum se spune "generalist", diversificat. - Ce ne invata la "Surprize, surprize"? - E o forma de divertisment, si divertismentul face parte din preocuparile posturilor publice. Pot spune ca "Surprize, surprize" are cel mai mare public pe toata zona audiovizuala din Romania. Inca nu reuseste nimeni sa detroneze acest lider. Si nu cred ca a coborat sub anumite standarde, asa cum incearca alte emisiuni de pretins divertisment, ca sa-si creasca audienta. De invatat, poate ii invata pe oameni sa-si mai aduca aminte de familie, de prieteni, se vorbeste despre viata, sunt oameni simpli care ajung "vedete". E un program, ca sa spun asa, sanatos. - Pana nu moare careva... - A, se lesina si intr-o sala de spectacol, si pe strada. Astfel de accidente se pot intampla si la locul de munca. - Este TVR un colos energofag? - Eu am gasit o institutie stabilizata financiar. Intre timp, a aparut o reglementare a CNA-ului care interzice televiziunii publice sa mai faca reclama in interiorul programelor si micsoreaza spatiul acordat acesteia de la 12 la 8 minute pe ora. Cred ca am gasit masuri ca sa reechilibram balanta. Cand intrebi institutia numita TVR daca are oameni in plus, iti raspunde ca are nevoie de oameni. O analiza lucida ar putea sa-ti arate ca este un excedent de oameni. Sa nu uitam ca, fata de alte televiziuni, aici exista sindicat, contract colectiv, alte reguli. Nu poti sa aplici un management liberal intr-o institutie de stat. Cand am venit aici, din privat, cel mai mult m-a uimit cat de greu puteau fi puse in opera deciziile. E nevoie sa sa parcurgi o multime de etape, de pasi. Ce m-a uimit si chiar durut e o lipsa de incredere a profesionistilor de aici si chiar un fel de resemnare. Nu mai aveau mandria de a lucra la o institutie ca TVR. Practic, cea mai mare forta media din tara, cu cea mai mare acoperire interna si internationala. TVR ajunge peste tot unde sunt romani. Si in Afganistan am reusit sa transmitem programele TVRI. Oamenilor le lipsea mandria de a-si face bine treaba, de a iesi la bataie. Aveam un jurnal la ora opt, la mana a doua. Cand am mutat stirile la sapte, toti baietii au vrut sa fie la fel de buni ca si concurenta. - Iata, Anul Nou s-a apropiat! - Programul de Revelion da nota televiziunii cel putin pe primele trei luni ale anului. Ne-am gandit la un program consistent, dar avem o problema. Trebuie sa multumim un public extrem de divers. Pentru televiziunile private sau pentru cronicarii TV conteaza mai mult publicul din orasele mari. Noi trebuie sa impacam si gusturile celor de la sat si al celor din Capitala. De Revelion, avem doua tipuri de programe: transmisii in direct de la spectacolele organizate la Romexpo, unde vin foarte multe vedete romanesti si internationale, plus emisiuni inregistrate in studiourile noastre, cu vedetele noastre. - Care ar fi vedetele TVR? - TVR a exportat in ultimii ani mai toate vedetele. Locomotiva de imagine continua sa fie Andreea Marin. Imaginea ei este asociata cu TVR, desi ea nu e angajata postului, ci a firmei producatoare a emisiunii "Surprize, Surprize". Avem insa si vedetele noastre: cei de la Stiri, Dana Razboiu, Mihai Constantin, de pilda, baietii de la Sport, Vlad Enachescu. Am adus oameni tineri, care vor creste. - De ce nu cumparati ce program e mai bun de pe piata? - Intr-adevar, e o tendinta europeana sa cumperi emisiuni realizate de producatori independenti si sa le difuzezi. Sunt mai ieftine si mai responsabile firmele care depind de calitatea produsului livrat, ca sa supravietuiasca, fata de angajatii, buni-rai, pe care ii ai. In nordul continentului se merge aproape integral doar pe difuzarea unor productii cumparate. Si noi vrem sa largim segmentul achizitiilor si coproductiilor, dar trebuie pastrat un echilibru. Astazi, cumparam peste o treime din ceea ce difuzam si restul producem. - Cum ati ajuns sef al TVR, cum au inceput sa vi se joace piesele de teatru... - Ca orice roman care se respecta, am scris in adolescenta, cate ceva. Am editat apoi multe carti, timp in care am tot asteptat sa apara si autori romani. Lipsa lor am considerat-o o provocare si acum vreo patru ani m-am reapucat sa scriu. Am vrut, apoi, sa parcurg toate etapele pe care le parcurge un debutant, ca sa ma autoverific. Si am trimis la concursuri sub pseudonim, cum se practica. Surpriza a fost ca am castigat Marele Premiu al Ministerului Culturii. Iar juriul era condus de Nicolae Manolescu. Am avut si doua nominalizari la UNITER, eram gata-gata sa castig. Apoi a aparut un interes, timid, din partea unor teatre. Pana acum erau cam rare promovarile unor piese romanesti. Primul pas l-a facut Teatrul Nottara. Astazi, se joaca spectacolul cu casa inchisa. Teatrul de Televiziune mi-a facut prima intrebare in 2000. Proiectul a inceput de aproape doi ani. Iar eu sunt director de cinci luni. - Aveti posibilitatea, ca geolog, sa blocati aparitia pe post a unui prezicator de cutremure, gen Hancu? - Am posibilitatea si am raspunderea de a bloca astfel de bazaconii, care fac de rusine postul public care le-ar difuza. Cu conditia sa aflu ca un realizator e suficient de ahtiat de publicitate ieftina ca sa intentioneze invitarea unui prezicator de cutremure. Eu nu urmaresc fiecare stire, fiecare material. I-am spus-o si presedintelui Constantinescu, cand mi-a reprosat ca n-a fost invitat la o emisiune. Stiti ce mi-a raspuns? Pe cand era presedinte, pierdea cate o ora in fiecare seara, ca sa faca ordinea stirilor la TVR1.