Educaţia fizică - victimă a intereselor de grup

Prof. univ. dr. Ioan Iacob Decan Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi

Disciplina educaţie fizică este neglijată în şcoală. Consider o aberaţie a celor care au hotărât reducerea numărului de ore la această disciplină şi sunt dispus să consider că la mijloc sunt interese de grup. România este pe primul loc în Europa privind bolile cardio-vasculare, iar Ministerul Educaţiei reduce numărul orelor la disciplina de educaţie fizică. Nu cred că doreşte cineva ca naţia română să devină o naţiune fundamentalist religioasă, în care să predomine sufletul în dauna unei dezvoltări fizice armonioase.
Este adevărat că, în ţară, condiţiile din şcoli nu sunt propice în totalitate desfăşurării activităţilor de educaţie fizică şi sport, şi mai ales în Moldova, dar, plecând de la dezideratul prevenirii îmbolnăvirilor şi al dezvoltării fizice corespunzătoare, mişcarea care se practică la disciplina în discuţie este o binefacere pe care o oferă naţiei educaţia fizică.
Am avut ocazia să vizitez mai multe şcoli din Vest. În Italia, patria catolicismului, la întocmirea planurilor de învăţământ în şcoală, disciplina care ocupă un loc primordial este educaţia fizică. În România, nu este pusă pe primul loc sănătatea populaţiei, nici fizica, nici chimia, nici biologia sau matematica, ci discipline care nu-şi găsesc reflectarea în realitate. Repet că este vorba de interese de grup.
Nu m-aş opune unei reforme logice şi coerente, în care principalii actori, elevii, să fie chestionaţi de disponibilităţile care le au: reforma trebuie să ne convingă cu argumente că aduce ceva nou în interesul societăţii şi al beneficiarilor. Problema care mi-o pun este legată de interesul general: cui foloseşte reducerea activităţilor de educaţie fizică în şcoală?
Când eram elev în ciclul primar, participam la ore de religie la biserică, facultativ, şi mergeam aproape toată clasa. Într-o zi, ne-a surprins popa Ghiţă jucând fotbal în curtea bisericii şi ne-a confiscat mingea.
Din acel moment s-a terminat cu participarea noastră la orele de religie, iar fotbal tot jucam pe izlazul comunal. Consider că, în planul de învăţământ la ciclul liceal, statutul educaţiei fizice la clasa a XI-a şi a XII-a trebuie să fie foarte bine delimitat şi, în cel mai rău caz, să lăsăm elevul să hotărască dacă doreşte să desfăşoare activităţi fizice sau alte discipline.