Dresorii de papagali

Falanga depunatorilor FNI, prin avanposturile ei din Sala pasilor pierduti, s-a inviorat brusc, saptamana trecuta, la adierea de manipulare proaspata, sanatoasa, pe care a insuflat-o mesagerul Ioanei

Falanga depunatorilor FNI, prin avanposturile ei din Sala pasilor pierduti, s-a inviorat brusc, saptamana trecuta, la adierea de manipulare proaspata, sanatoasa, pe care a insuflat-o mesagerul Ioanei Maria Vlas. Primul-ministru a analizat la randul sau evenimentul si l-a definit in termenii protocolului de stat: "Ne ia drept papagali". Intr-adevar, in numeroase din zicerile si comportarile sale, Domnul Sheftel confirma ca a venit cu cioara vopsita, ciupind-o sa caraie in fata papagalilor. Indoiala incepe cu insasi faima vizitatorului. Pe ce se bazeaza renumele de mare penalist? Conform propriilor prezentari, cele mai celebre cazuri sunt patru la numar. In doua, intr-adevar rasunatoare, victoria a fost determinata de informatiile sau dezlegarile oferite - asa cum au fost oferite - de autoritatile post-sovietice. Acestea priveau cetateni sau fosti cetateni sovietici, hartuiti de nemiloasa justitie imperialista. In palmares mai apare cazul unui gangster vestit. Dar, in acel proces, Dl. Sheftel n-a pledat; la mult timp dupa verdict, a fost solicitat sa obtina o viza, pe care nici nu se stie daca a obtinut-o. A patra isprava ar fi fost o afacere cu bani, numai ca suma reprezenta cam un sfert din ce se flutura in legatura cu Maria Vlas. Deci faima de acum incolo ar incepe - si fara sprijinul KGB. Domnia sa a facut numeroase afirmatii contradictorii: ba ca a fost contactat, ba ca abia asteapta sa fie contactat, ba ca si-a prezentat imputernicirea, ba ca nici nu se gandeste s-o arate. In interviurile din presa scrisa se referea la necesitatea prezentarii Mariei V. la proces, dar pe sticla declara ca refuza pana si ideea de proces. Nu ii era clara nici macar institutia de la care astepta invitatie: Parchetul, Politia, Guvernul se succedau in declaratiile sale cu dezinvoltura intalnita mai curand in verbiajul smenarilor. Planul viza o intelegere cu Guvernul asupra a ceea ce ar urma sa se intample in Justitie, ceea ce reprezinta o enormitate constitutionala. Dar marea pacaleala e oferta insasi. Se solicita iertarea Mariei Vlas in schimbul unor informatii "de cea mai mare importanta". Un targ, cum vad "papagalii" in filmele americane. Pentru aceasta, pretinde sa vina muntele la Mahomed. Vazand ca muntele nu se clinteste, zice cam ca profetul, in anul 612: "Daca nu vin sa ma caute, inseamna ca nu vor sa stie adevarul, dar se si tem de el". Pai cum sa se teama de un adevar pe care inca nu-l cunosc? O carmeste iarasi:"Credeti-ma, autoritatile ii stiu pe acestia foarte bine". Tragem linie si adunam: propune un targ in care sa primeasca iertarea clientei in schimbul unor informatii pe care ceilalti deja le stiu. Dar de ce se grabeste dintr-o data clienta sa, dupa ce a stat la cutie mai mult de doi ani? Iar daca e zor mare, de ce nu se grabeste si avocatul? El care a patruns in arhivele KGB, cum de n-a reusit sa patrunda la procurorul Muscalu? A ajuns pana sub ferestrele Parchetului General, a tras cu ochiul daca se misca perdeaua, dar n-a fluierat putin, n-a aruncat cu pietricele in geam, n-a strigat "Cu-cu, sunt aici"?! Cum toate acestea nu se pot intampla nici unui stagiar, incepe sa miroasa ca urmasul cekistului a venit cu cioara vopsita chiar ca la papagali. Sa-i faca sa caraie, sa-si smulga penele de nervi, de preferinta simultan cu muncitorii de la Brasov si, in orice caz, inainte de Praga si de NATO. Premierul spera ca papagalii nu se vor lasa pacaliti. Se bazeaza, probabil, pe imaginea excelenta a unui stat care si-a aparat si isi apara sistemul financiar-bancar mai ceva decat Elvetia. Razvan T. taie la sare cu ghiuleaua la glezna, Alex. D. trage la rame intr-un fund de galera pierduta pe marile lumii, fostilor mahari de la Banca cacofonica Columna li s-a turnat argint topit pe gat, ca in dreptul oriental antic. Sa nu mai pomenin torturile la care au fost supusi, pana s-a scos ultima centima de la ei, fostii mahari ai Caritasului, Daciei Felix, Albinei, Credit Bank-ului si ai tuturor celorlalte bancuri de pe piata de capital. Premierul are mai multa dreptate decat a vrut sa exprime. Nu numai ca am fost luati drept papagali, dar chiar suntem papagali. Cat despre cine a prasit vrabiutele cenusii, transformandu-le in papagali guralivi si stupizi, ne va spune premierul cu prilejul unei viitoare alocutiuni inspirate. Poate ca la proxima vizita a maestrului Septel in Papagalia.