Drama partidelor mici

Sebastian Lazaroiu sociolog PSD, PNL Si PD au fost in ultima perioada vedetele scenei politice romanesti. Macinate de convulsii si boli rebele ale reformelor interne, aceste partide par a fi

Sebastian Lazaroiu sociolog

PSD, PNL Si PD au fost in ultima perioada vedetele scenei politice romanesti. Macinate de convulsii si boli rebele ale reformelor interne, aceste partide par a fi sortite sa joace totusi un rol in viata politica din Romania. Partide care au obtinut scoruri modeste la ultimele alegeri locale si parlamentare, precum PRM, UDMR si PC, desi au reprezentare in legislativ, traiesc drame mult mai complicate si sunt pe nedrept ignorate. Insusi viitorul lor este sub semnul intrebarii. Dar sa le luam pe rand. UDMR a trecut cu emotii pragul electoral de 5% la alegerile din 2004. Amenintat de competitie pe segmentul constant de 6%, UDMR a rasuflat usurat dupa luna noiembrie a anului trecut, desi peripetiile abia incepusera. Pentru ca programul acestui partid are prea putine referinte ideologice si se bazeaza mai mult pe solidaritatea etnica, UDMR a aratat dupa 1996 o flexibilitate doctrinara de invidiat, completand fragile majoritati de stanga sau de dreapta. Tot de invidiat a fost imaginea nestirbita (in ochii maghiarilor) cu care a scapat dupa doua guvernari cu plusurile si minusurile lor. Uitata fiindu-i in doua randuri complicitatea la o guvernare ineficienta, dar si la una corupta, acum partidul nu mai joaca decat pe o singura carte: legea statutului minoritatilor. Maghiarii ar putea trece cu vederea derapajele liderilor, cu conditia sa-si vada obiectivele etno-culturale realizate. Sunt totusi semne ca nici unul dintre partenerii actuali de guvernare nu se inghesuie sa-si sacrifice capitalul electoral in Transilvania, iar partenerii mai vechi se arata chiar si mai radicali in respingerea legii. Ar putea sa insemne esecul de a promova aceasta lege si sfarsitul acestui partid? In orice caz, nu vad cum i-ar putea ajuta retragerea de la guvernare in cazul in care legea va fi respinsa. Liderii PRM (cei care au mai ramas) rasfoiesc inca nostalgic albumul cu poze din decembrie 2000, desi scorul obtinut dupa alegerile din 2004 nu este unul de lepadat. Totusi, hemoragia parlamentara de la inceputul anului si continua izolare sunt semne proaste pe termen lung. Liderul si-a cam epuizat mesajele. Cartea xenofoba si antisemita pare a fi pierzatoare. Executiile publice ale coruptilor se pare ca sunt realizate cu mai multa subtilitate de actualul presedinte al tarii. Daca UDMR dispare, cade singura si tinta maghiara, fara a se trage nici un foc de arma. Ar mai ramane o sansa: un mesaj moderat, sceptic european, care sa canalizeze frustrarile de dupa 2007. Dar moderatia nu este punctul forte al liderului PRM si, in plus, pe aceeasi zona de captare a nemultumirilor s-ar putea insirui si alte persoane la fel de celebre (poate nemultumitii din PSD?), divizand placinta. Partidul Conservator este in cautarea unei identitati politice. Se pare ca a gasit-o in ultima vreme, iar liberalii ar putea avea in viitor un post de televiziune unde sa se exprime, platind mai putini bani decat acum. PC a jucat bine atunci cand s-a opus legii statutului minoritatilor. A facut-o cu convingere si s-a pronuntat printre primii. Daca totusi legea cade printr-o coalizare a tuturor fortelor politice, succesul obtinut se va dovedi efemer. Liberalismul ramane totusi directia buna pentru PC, dar liderul nu se va grabi spre o fuziune cu mult mai consacratul confrate liberal. Va astepta intelept momentul cand un numar semnificativ de lideri din PNL vor descoperi ca vantul bate mai cald din zona populara. Si dupa o iarna rece si grea, conservatorii si liberalii ar putea negocia de pe pozitii apropiate.