Descentralizarea învăţământului, între teorie şi practică

Descentralizarea a dobândit în istoria "postdecembristă" a învăţământului românesc o pondere tot mai mare. Sunt însă greu de înţeles şi de acceptat mai ales de către dascăli, o

Descentralizarea a dobândit în istoria "postdecembristă" a învăţământului românesc o pondere tot mai mare. Sunt însă greu de înţeles şi de acceptat mai ales de către dascăli, o categorie profesională profund afectată de degradarea statutului său social pleiada de inconsistenţe legislative, planificări defectuoase şi nerespectate şi bune intenţii nefinalizate, care însoţesc acest proces.
Proiectele au două slăbiciuni esenţiale. În primul rând, orice ţintă care vizează un domeniu în care decizia nu este în şcoală este lipsită de sens. În al doilea rând, chiar şi acolo unde se pot fixa obiective realiste este practic imposibilă certificarea existenţei resurselor necesare. Să considerăm două domenii esenţiale: dezvoltarea resurselor umane şi finanţarea. Nu se poate discuta despre descentralizare atât timp cât nu se liberalizează piaţa muncii în învăţământ. Recrutarea şi angajarea forţei de muncă exact la fel ca în orice domeniu de activitate trebuie să se realizeze acolo unde aceasta urmează să acţioneze, şi nu de către un for exterior, şi să fie esenţialmente condiţionate de calitate, şi nu de echitate şi factori sociali. Mai devreme sau mai târziu va trebui să trecem peste teamă şi să facem faţă presiunii sociale pe care o va determina trecerea de la titulatura în învăţământ (cineva acolo sus are grijă de mine) la contractarea directă a forţei de muncă, la nivelul şcolii.
Finanţarea este al doilea factor esenţial. Aş nota un fapt aparent mărunt, dar care are profunde semnificaţii asupra relaţiei decizie-răspundere: un director de şcoală trebuie să semneze de cel puţin cinci ori pentru a cheltui fie şi măcar un leu din fondurile şcolii. Şi să comparăm acum formele şi fondul. La sfârşitul fiecărui an calendaristic, cu deplină seriozitate, bazat pe cerinţele exprimate de la fiecare catedră şi compartiment, se elaborează proiectul de buget pentru anul următor şi se înaintează ordonatorului principal de credite. Aceasta este forma. Fondul? Bugetul aprobat, cu sume fixate irevocabil pe articole bugetare, acoperă 80-90% din necesarul salariilor şi 40-60% din necesarul cheltuielilor materiale şi are ca "anexă" speranţa rectificării bugetare. Managementul învăţământului este unul de gestionare a crizei. Trebuie să vedem când şi cum plătim facturile la utilităţi, la ce premii şi distincţii renunţăm, cum să facem să mai amânăm o lună plata unor obligaţii faţă de stat şi cum să facem să nu ţinem copiii în condiţii improprii. Probabil că drumul descentralizării ar putea fi străbătut mai repede, dacă s-ar accepta faptul că el implică atât costuri financiare, cât şi sociale.

Prof. Gabriel Octavian NegreaDirector, Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" Sibiu