De la Zamolxis la Baba Nokia

În vreme ce la OTV, băgat în priza metafizică, Gigi Becali conversa lejer cu Dumnezeu, la Realitatea TV, cele mai mobilate minţi ale României abordau transhumanţa oilor şi drama brînzei

În vreme ce la OTV, băgat în priza metafizică, Gigi Becali conversa lejer cu Dumnezeu, la Realitatea TV, cele mai mobilate minţi ale României abordau transhumanţa oilor şi drama brînzei de Sibiu.

Ciobănaşul ratat din mine nu s-a mai simţit în acea clipă singur pe pămînt, dar lumea s-a întors o ţîră cu susu-n jos, dacă după şaisprezece ani de capitalism mioritic Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu urcă la Păltiniş nu ca să practice vechiul joc cu mărgele de sticlă şi nici ca să sufle în spuza abstractă a focului de vreascuri din casa Filosofului, la a cărui dogoare şi-au pîrlit în extaz sprîncenele cel puţin două generaţii de intelectuali, ci să clarifice dureroasa dilemă dacă turmele mai pot ori ba coborî la vale.

Civilizaţia untului, asupra căreia Noica a azvîrlit anatema, nu mai veştejeşte de data asta Cultura, ci îşi bate singură cuiul în talpă, lăsîndu-ne or-
fani de brînză să ne consolăm cu mînjii, cu viezurii şi cu Baba Nokia.

Piatra filosofală a agriculturii, aruncată de politicienii români într-o gură de canal la Bruxelles, încearcă, iacătă, să o scoată acum absolvenţii şcolii de la Păltiniş, sub stricta supraveghere a cufundacului Tatulici.

Ce blestem ne-a lovit dacă, în locul comerţului de odinioară cu ideile pure, poeţii au ajuns să pritocească varză acră în Cetate, iar filosofii să amuşineze lucrul în sine prin damful zerului de Sibiu.

Unde sînt băcanii analfabeţi pe care şugubăţul Socrate bucureştean îi propunea prin '90 să fie mamoşii societăţii noastre de consum?

Unde sînt breslele meşteşugăreşti care să-şi apere cu îndîrjire steagul?

Unde sînt berarii, pastramagiii, lăptarii, care să jongleze cu dialectica orzului fermentat şi a brînzei închegate?

În loc să izgonească poeţii din cetate, Platon, vai, a devenit la rîndul său poet.