Exclusiv De ce cred românii în locuri „încărcate energetic”? Explicația lui Daniel David - autorul volumului „Psihologia poporului român”
0De ce cred 51,4% din români, conform Inscop, că în România există locuri „încărcate energetic” și ce spune acest lucru despre noi? „Adevărul” a căutat răspunsuri și soluții la Ministrul Educației și Cercetării, psihologul Daniel David și la sociologul Ioan Hosu.
51,4% dintre români sunt de acord cu afirmația că în România există locuri „încărcate energetic” care influențează starea oamenilor, arată studiul realizat de Informat.ro și INSCOP „România între magie și ezoterie”. 37,8% își exprimă dezacordul față de această idee, iar 10,9% declară că nu știu sau nu pot aprecia.
Datele fac parte dintr-un studiu care va fi lansat integral în cadrul unui eveniment organizat în parteneriat cu Muzeul Țăranului Român luni, 20 octombrie 2025.
În ceea ce privește educația, cel mai mare procent de persoane care cred în aceste locuri încărcate energetic sunt cele cu studii medii 53% acord (37% dezacord), urmate fiind de cele cu studii superioare - 51% acord și 40% dezacord. Cei mai sceptici sunt cei cu studii primare care înregistrează un nivel de acord de 49%, iar dezacord de 38%.
După mediul de rezidență, în rândul locuitorilor din București, acordul este ridicat, întrunind 55%, iar dezacordul de 39%. În orașele mari cu peste 90.000 locuitori, acordul este de 55%, iar dezacordul de 36%. În orașele medii și mici de sub 90.000 locuitori, acordul este declarat de 58%, iar dezacordul de 34% dintre respondenți. În mediul rural, sunt de acord 45%, iar dezacordul este declarat de 40% dintre respondenți.
Distribuția în funcție de sex nu relevă mari diferențe: în rândul bărbaților, 52% sunt de acord că există locuri „încărcate energetic” care influențează starea oamenilor, iar 39% sunt în dezacord. În rândul femeilor, 51% sunt de acord și 37% în dezacord.
În ceea ce privește vârsta, observăm că cel mai mare procent de respondenți care cred în „locurile energetice” este categoria de vârstă 18–29 de ani, 61% dintre respondenți sunt de acord și 35% în dezacord. Pentru grupa 30–44 de ani, acordul este de 49%, iar dezacordul de 39%. În rândul celor de 45–59 de ani, 53% sunt de acord, 39% în dezacord. În categoria 60 de ani și peste, acordul este de 47%, iar dezacordul 36%.
Peste 50% din votanții PSD și AUR sunt de părere că există locuri „încărcate energetic”
În rândul votanților PSD, 58% sunt de acord cu afirmația că în România există locuri „încărcate energetic” care influențează starea oamenilor și 28% în dezacord; în rândul votanților PNL, 49% sunt de acord și 44% în dezacord; printre votanții AUR, 55% sunt de acord și 35% în dezacord; pentru votanții USR, acordul este de 40%, iar dezacordul de 48%.
„Primele concluzii ale studiului sunt total neașteptate. Credința în existența locurilor „încărcate energetic” traversează toate categoriile sociale, fără diferențe marcante între femei și bărbați. Această uniformitate sugerează că fenomenul are o rezonanță culturală generală, depășind barierele de gen. Cel mai suprinzător lucru, nici nivelul de educație nu produce polarizări clare în atitudini, persoanele cu studii superioare rezonând în mod similar cu restul populației cu studii medii sau primare. Acest aspect sugerează că ideea locurilor ”încărcate energetic” transcende granițele dintre gândirea rațională și cea subiectivă”, explică directorul Inscop, Remus Ștefureac.
David: „Științific vorbind, chiar pot exista locuri care au încărcare energetică”
„Adevărul” a discutat cu Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, autorul volumului „Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală” despre explicațiile acestui studiu și despre ce poate face Educația pentru a dezvolta gândirea critică a românilor.
L-am întrebat pe Daniel David de ce cred așa de mulți români în „locurile încărcate energetic?”
„În primul rând, cred că întrebarea este oarecum ambiguă. Asta pentru că, științific vorbind, chiar pot exista locuri care, în funcție de compoziția solului, activităților umane din zonă, expunerea atmosferica etc., au „încărcare energetică” mai mare ca alte (ex. magnetică; uneori chiar radioactivă), putând influența oarecum și starea oamenilor”, a explicat ministrul.
El și-a continuat raționamentul: „Dacă prin „încărcare energetică” înțelegem un fel de încărcare mistică, cu impact asupra sănătății și/sau destinului, atunci intrăm în teorii absurde și/sau false, derivate din pseudoștiință, unele chiar cu impact conspiraționist.”
„Încercăm să formăm competențe științifice prin reforme curriculare și ale modului de predare”
Autorul Psihologiei poporului român explică de ce pot crede oamenii în locuri cu încărcare energetică mistică cu impact asupra sănătății:
(a) din cauza unei precare pregătiri și/sau înțelegeri științifice;
(b) alături de faptul că narațiunile simple, fie și absurde sau false științific vorbind, dar care dau speranță, sunt mai ușor de asimilat în minte și comportament decât teoriile științifice complexe și prost prezentate;
(c) inclusiv a faptului că puțini oameni pot să tolereze lipsa răspunsului la o problemă pe care și-o asumă, astfel că până vine știința cu un răspuns, este mai ușor să apeleze la pseudoștiință, iar odată formată o perspectivă, fie și absurdă/falsă, aceasta se schimbă greu.
Ministrul Educației și Cercetării a explicat și ce urmărește ministerul pe care-l conduce în privința Educației:
„Formarea competențelor științifice prin reforme curriculare și ale metodelor de predare moderne (așa cum facem acum pentru liceu), alături de promovarea științei în societate într-un limbaj de interfață (inclusiv prin abordări de tip „citizen science”). În timp ce întărim acest antidot la pseudoștiință, în paralel încercăm să semnalizăm public diferența dintre știință și pseudoștiință, așa cum au arătat colaborările recente cu CNA și Tik Tok, lăsând în final oamenii să aleagă liber, dar informați și pregătiți”.
Sociologul Ioan Hosu: „Aceste credințe au fost folosite de politicieni”
Sociologul Ioan Hosu, profesor la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, susține că preferințele politice nu influențează neapărat aceste răspunsuri: „Desigur, poate că a potențat, fiind vorba aici de un context în care în social media, pe fondul campaniei electorale, au apărut teme oarecum apropiate care au fost potențate, amplificate. Dar nu vorbim doar de România, ci de un fenomen global, caracterizat printr-o poziție mai degrabă de reținere față de știință. E o îndepărtare de gândire rațională care traversează sau depășește orice categorie socială.”
Cu toate acestea, Hosu susține că politicul a încercat să folosească aceste credințe. „Unii au început sau au încercat să plaseze aceste locuri cu energii speciale în proximitatea unor personaje politice, încercând să furnizeze sentimentul de control și sens în fața unor incertitudini, în fața unor elemente de neprevăzut, lucruri grave care urmează să se întâmple.”
Aceste superstiții oferă un confort emoțional, deși nu au nicio bază științifică. „Este o asociere între un discurs care creează anxietate, stres și incertitudine și un refugiu într-un loc și într-un spațiu în care îți găsești confortul. Și trecerea asta o face un personaj politic care, de fapt, are și această funcție „tămăduitoare”, dar fără nicio bază științifică. Se creează un efect placebo.”
Hosu crede că vorbim și despre un bagaj cultural și tradițional: „Poporul român e destul de aproape de folclor și de un univers mitic, în care, sigur, se integrează și elemente păgâne cu elemente de creștinism, ortodox în principal. Și aici apar asocieri între forțe invizibile, locuri încărcate mistic. Aș menționa aici Stonehenge-ul, că e foarte cunoscut. Avem aici și influențe din new age, în care anumite locuri sacre din perioade precreștine sunt investite și cu energii vitale”.
Un al treilea palier de discuție este legat de comunicarea din mediile online, spune sociologul. „Mesajele din social media amplifică această predispoziție a anumitor publicuri de a accepta explicații alternative la știință, pentru că aici vorbim și despre terapia alternativă și despre alte elemente alternative. Sunt modalități alternative prin care oamenii explică lumea sau merg dincolo de ceea ce știința ne poate oferi. Nici știința medicală, nici cea tehnologică nu poate oferi explicații la tot sau soluții la tot. Atunci, sigur, oamenii aflați în situațiile acestea de stres sau limită încearcă totuși să găsească o soluție”, detaliază Hosu.
„Soluțiile miraculoase vin cu salvare, nu cu jumătăți de măsură, ca știința”
Aceste credințe nu sunt neapărat dăunătoare, spune expertul, dar pot deveni dăunătoare, atunci când sunt refuzate, de exemplu, elemente ale științei medicale care și-au dovedit eficiența în zeci de ani, cum ar fi vaccinarea.
„Aici, sigur, combinația e mult mai largă, interferează aceste credințe cu teorii privind medicina alternativă, cu automedicația, cu teorii ale conspirației, cu campanii de erodarea încrederii în tot ce înseamnă științe, că e vorba de școală, doctor, alte zone”, explică Hosu.
La îndepărtarea de gândirea rațională contribuie și comunicarea de masă mediatică, în toate formele ei, tradiționale, televizor, radio, presă, plus noile forme și platforme: „Toate contribuie pentru că merg destul de mult pe teme care prind în perioade de sensibilitate”.
Genul acesta de soluții miraculoase vin cu salvare, nu cu jumătăți de măsură, așa cum se întâmplă în știință: „Știința vine prudent, rațional, fără promisiune de 100%. Ideea de salvare pare mai atractivă decât ideea că s-ar putea să fie un pic mai bine și cu timpul vom vedea, vom testa și următorul tratament și următoarea etapă și următoarea și următoarea. În discursul științific se spune: genul acesta de intervenție sau de soluție funcționează pentru 67% din cazuri, ceilalți, 33% nu putem spune că au reușit să depășească momentul”.
Ce poate face școala
Sociologul crede că în școală ar trebui să existe un modul care să îți permită o navigare reală în ceea ce înseamnă rezultatul științei: „Nu teoretic, real. La fel ca în situația în care tu vrei să vorbești despre biodiversitate în natură, frunze, plante, animale, faună, floră, ce mai avem, e mai bine să-i duci să vadă, decât să povestești într-o sală de clasă. Expunerea și învățarea directă și experiența directă pe care o ai sunt foarte importante, sigur, cu niște limite și cu precauție. Contează modul in care furnizezi informația. Și atunci, sigur, școala trebuie să-și regândească povestea asta.”
În plus, spune el, este importantă și o schimbare la nivelul mass-media: „Genul de informații care vin și alterează realități în mod flagrant și negativ pentru indivizi sau comunitate pe termen lung, astea ar trebui ușor, ușor filtrate și eliminate din spațiu public, pentru că dacă n-au nicio bază, pentru că nu-i vorba doar de spiritualitate și de credințe aici, ci și de practici care pot duce la îmbolnăvire, la agravarea situației, adică pot pune în pericol siguranța și viața unui om. CNA aici are un rol important”.
Introducerea educației media și educației digitale media în programele școlare este, de asemenea, importantă, conchide sociologul.
Se încarcă comentariile...
