De ce au intrat in greva minerii din Maramures

In exploatarile de plumb, cupru, zinc, aur si argint, masurate de la gura minei, unele galerii ating si 1.000 de metri adancime. Cum acestea sunt situate pe dealuri, fata de nivelul marii adancimea

In exploatarile de plumb, cupru, zinc, aur si argint, masurate de la gura minei, unele galerii ating si 1.000 de metri adancime. Cum acestea sunt situate pe dealuri, fata de nivelul marii adancimea maxima este de "doar" cateva sute de metri. Minerii coboara si urca pe "suior" - un put adanc prevazut cu scari - sau in "colivie", acolo unde spatiul este mai larg. Spre deosebire de minele de carbuni, in minele de minereu majoritatea galeriilor sunt inguste, atat cat sa se strecoare un om. Filonul este extras cu un "perforator" - un soi de picamer mic -, dupa ce a fost "puscat", si praful de la explozie a fost indepartat cu apa in "mocirla". Pe langa intuneric si lipsa de aer, ai senzatia ca te strang peretii. "Asa este filonul, ingust. Nu poti sa sapi mult in jurul lui. Disloci mult steril, iar apoi, pentru extragerea minereului, faci dilutie mare, consumi energie si arunci banii pe apa", ne explica un miner. Din exploatare, "minereul cu turbureala" este trimis in flotatii, unde prelucrarea se face cu reactivi, cianuri, toate substante toxice. Echipamentele de protectie se acorda dupa cum sunt bani. Minerii spun ca nu au salopete si cizme. Muncitorii din flotatii si mai rau: "Orice fier, orice teava este mancata de acizi la noi in uzina. Salopetele sunt pline de praf silicogen, de reactivi si cianura. Cand ne spalam la vestiare curge mizeria de pe noi, cum curge ploaia. Eu, de pilda, lucrez cu tiuron - o substanta otravitoare - cu mainile goale si fara masca pe fata. Nu ni se recunosc ca boli profesionale decat silicoza si fibroza, dar toti suntem bolnavi de ficat, de spinare, de plamani. Cand vin controale oprim activitatea, sa nu se vada cum lucram. Anul trecut, cand s-a zis ca vine Vacaroiu, doua saptamani am stat si am vopsit traseul. Farmacie era la noi", ne povesteste un muncitor. Am incercat sa aflam si punctul de vedere al conducerii Remin. Din pacate, directorul general ne-a raspuns sec ca nu are timp de presa. La nivelul Remin, atat in subteran, cat si in flotatii, anual se inregistreaza cateva sute de accidente. Cele mortale apar numai in subteran. "Dupa noroc. Anii trecuti mureau cate zece pe an, dupa restructurare s-au inchis multe mine, mor mai putini", explica un miner. Desi lucreaza in asemenea conditii, cea mai mare spaima a salariatilor Remin ramane totusi disponibilizarea. Dilema Remin: marirea subventiei sau disponibilizarea masiva a salariatilor Picatura care a dus la declansarea grevelor din minele de plumb, cupru, zinc, aur, argint din Maramures si Bucovina a fost planul de restructurare al companiei Remin, intocmit de conducere. Conform unui protocol incheiat in noiembrie 2001 intre ministrul Industriilor, Dan Ioan Popescu, si liderii CNCSMR - structura la care sunt afiliate sindicatele din Remin - planul directorilor nu poate intra in vigoare fara avizul sindicatelor si al ministerului. Cum sindicatele s-au declarat ferm "contra", iar ministrul nu s-a pronuntat inca, restructurarea este doar o propunere, si n-ar fi trebuit, teoretic, sa se ajunga la greva. Planul contine insa date care, cu sau fara aprobarea sindicalistilor, nu pot fi puse decat intr-o singura ecuatie: cresterea salariilor si pastrarea locurilor de munca pot fi asigurate ori prin subventii de la buget pentru productie, ori prin alocarea de la buget a unor bani pentru investitii. In ceea ce priveste subventiile pentru productie, intre promisiunile facute la sfarsitul anului trecut companiei Remin de catre Ministerul Industriilor si bugetul alocat in 2002 lipsesc 600 de miliarde de lei. Pe baza bugetului promis, conducerea companiei a negociat si a semnat cu sindicatele un protocol in care se prevedea cresterea salariilor. Programul de restructurare contestat de sindicalisti arata ca, daca nu vor fi primiti cei 600 de miliarde de lei, nu numai ca nu se vor putea asigura cresterile salariale, dar vor trebui disponibilizati pana la sfarsitul anului circa 5.000 de salariati. Mai mult, daca subventia va continua sa scada in 2003-2004 numarul disponibilizatilor va ajunge la 9.000-9.500 de oameni. In conditiile in care in Remin mai lucreaza circa 10.700 de muncitori, atat in subteran, cat si in uzinele de preparare a minereurilor, disponibilizarile prevazute in planul de restructurare inseamna, practic, inchiderea companiei. Din peste 20 de mine vor mai ramane 3-4, cele mai profitabile. Cauza principala a falimentului: hotia La aceasta situatie s-a ajuns din cauza saraciei zacamintelor exploatate, dar si datorita escrocheriilor de miliarde de lei patronate de zece ani de Remin. Unul din deputatii de Maramures, Luca Stefanoiu, fost director de exploatare miniera, si-a facut chiar un obicei din a informa, periodic, Ministerul Industriilor. Demersurile sale au avut un oarecare rezultat acum 2 ani cand fostul ministru, Radu Bercenu, a dispus schimbarea directorului general Remin de la acea vreme, Ion Hudrea. Despre vreo evaluare a pagubelor sau despre vreo masura de recuperare a lor - nici o vorba. Cat regia miniera a fost condusa de Hudrea Ion, in cardasie cu directiile de bugete din Ministerul Industriilor si Ministerul Finantelor, anual s-au incasat de la bugetul de stat subventii necuvenite, utilizand documente fictive privind productia realizata si livrarile efective de concentrate miniere. Acest lucru a facilitat efectuarea ilegala a unui export masiv de concentrate miniere, iar livrarile interne au fost diminuate fictiv. Aceste actiuni ilegale au afectat bugetul statului cu sute de miliarde de lei, sume de care au beneficiat firme particulare autohtone sau straine (...) Inlaturarea lui Hudrea nu a insemnat si lichidarea grupului implicat in afaceri oneroase. Astfel, a continuat exportul ilegal de concentrate miniere prin firme-releu, s-au intocmit acte de custodie a productiei nelivrate pentru a acoperi nivelul livrarilor anterioare si s-au indexat salariile peste posibilitatile reale ale companiei. Precizam ca, urmare a faptului ca productia de minereu beneficiaza de subventii de la buget in valoare egala cu incasarile realizate din vanzarea minereului, legea prevede ca in cazul in care minereul se exporta subventia trebuie returnata integral la stat. Acest lucru nu s-a facut in cazul Remin, ba, mai mult, firmele romanesti prin intermediul carora subventia ar fi ramas in tara au fost excluse din competitia pentru minereu. "Ultima licitatie care s-a facut pentru concentratele cuprifere si plumbo-zincoase a fost in 2000. Atat Phoenixul, cat si Somvetra (fosta Copsa Mica, n.n.) au fost interesate sa cumparam de la Remin. Ne-au spus ca, la intern, Oficiul Concurentei prevede un pret maximal mult sub pretul pe care l-ar putea incasa la export. Am incercat sa facem aranjamente, sa oferim preturi competitive pe plan international, dar am pierdut licitatia in favoarea lui Trafigura - firma preferata de conducerea Remin. La cateva saptamani dupa licitatie am aflat ca atat Phoenixul, cat si Somvetra oferisera preturi mai bune decat Trafigura. Si totusi am pierdut. Iar din 2000 nu s-a mai organizat nici o licitatie. S-au semnat doar acte aditionale la contractele incheiate", ne-a declarat Gabriela Dobrota, directorul combinatului Phoenix din Baia Mare. Asa cum am precizat anterior, opinia directorului Remin nu am putut-o afla. Domnia sa ne-a comunicat ca "nu are timp" sa stea de vorba cu noi.