Daca nu sange, macar sex

Desi binefacerile democratiei intarzie sa apara in multe domenii, fenomenele marginale generate de aceasta sunt in plina efervescenta. Valului de violenta de pe micile ecrane - stavilit, in parte, in

Desi binefacerile democratiei intarzie sa apara in multe domenii, fenomenele marginale generate de aceasta sunt in plina efervescenta. Valului de violenta de pe micile ecrane - stavilit, in parte, in ultima vreme, in special prin eforturile Consiliului National al Audiovizualului - ii urmeaza, la acest inceput de an, o apetenta sporita pentru pornografie. Cu alte cuvinte, daca nu e sange, atunci macar sa fie sex! Televiziunile sunt primele care pasesc deschis pe drumul spre obtinerea castigului cu orice pret. In loc sa-si bata capul saa produca programe originale si sa se comporte ca adevarati profesionisti, realizatorii de emisiuni si stiristii de la noi vaneaza toate bresele din legislatie ca sa nu piarda cumva vreo metoda de obtinere a profitului. Asa ajung pe sticla tot felul de prestatori de servicii sexuale, mai un gigolo de doi lei, stimulat de un mascarici sa povesteasca ce si cum face, mai vreo "vedeta" de film porno, chestionata in cadrul unui buletin de stiri, altminteri foarte premiat, de o prezentatoare care face ochii mari la auzul ispravilor descrise, ca in fata cine stie carei minuni, si are grija sa ne delecteze si cu extrase din "prestatiile" respectivei, ca sa nu pierdem cumva vreun detaliu. Nu pornografia in sine deranjeaza, ci felul in care ea este exploatata fara scrupule fiind data drept altceva - in cazul de fata informatie -, metoda ce ii descalifica pe cei care o aplica si duce, in final, la prostitutie profesionala. De asta se fac vinovati si asa-zisii artisti care, intuind efectele spectaculoase ale pornografiei, isi propun cu buna stiinta sa se foloseasca de ea pentru a se face cunoscuti. E drept ca e aproape imposibil, intr-o lume ca a noastra, sa atragi atentia asupra unei expozitii semnate de un tanar artist, fie el si foarte bun, dar asta nu-ti da voie sa te folosesti de pornografie mizand pe soc si incercand sa-ti castigi astfel popularitatea, pretinzand ca aici e vorba de arta, motiv pentru care nu e nevoie de afise cu interdictie pentru minori sau de orice alt fel de avertisment despre continutul tablourilor expuse. A amesteca astfel lucrurile inseamna sa te compromiti nu numai pe tine, ci si intreaga breasla din care faci parte. Ideea istetilor care si-au intitulat expozitia de la Teatrul National Pornografie nu vine insa pe uscat, ci este rezultatul unei stari de lucruri lasate necontrolate de mai mult timp la noi. In audiovizual plutesc de dimineata pana seara aluziile la sex, pe ziduri atarna afise publicitare cu trimiteri sexuale, iar simbolurile de gen au invadat viata noastra de toate zilele. Asa se intampla peste tot in lume, fiindca sexul, daca nu e o marfa, atunci macar vinde bine alte marfuri. Numai ca in alte locuri cetateanul este aparat de aceasta invazie printr-un set de reglementari care sa ajute la igienizarea spatiilor publice si la protejarea demnitatii persoanei. De asta ar fi nevoie si la noi pentru ca omul sa nu se mai trezeasca pus in situatia de a incasa lovituri pornografice pur si simplu mergand pe strada. In lipsa unor legi - Legea pornografiei, promulgata pe 13 mai 2003, este nefunctionala fara normele de aplicare, ce ar fi trebuit sa apara in 30 de zile dupa aceasta data, dar nu exista nici acum - sau a unor reactii solidare ale societatii civile, romanii se afla in imposibilitatea de a se apara de mizerie. E ca si cand, in loc sa-ti arunci gunoiul menajer, l-ai aseza in geam, sa-l poata admira toata lumea. Sau poate si asta a ajuns sa nu ne mai deranjeze chiar asa de mult?!