Daca aveam paduri, nu aveam seceta

ne spune Ion Bazac, secretar de stat in Ministerul Mediului

Seceta, desertificare, rationalizarea apei si alte necazuri de sezon intra in raza de actiune a Ministerului Mediului. Discutam cu dl. secretar de stat Ion Bazac, responsabil cu integrarea europeana in domeniu. Medic la baza, specializat in management si sanatate publica, a urmat cursuri de conducerea afacerilor si administratie, a lucrat ca director de proiecte la Banca Mondiala si a fost secretar de stat la MSF, tot pentru relatia cu Uniunea Europeana. - Avem o tara bolnava? - Nu putem spune ca, din punct de vedere al mediului inconjurator, am trai intr-o lume sanatoasa. In cazul nostru, depinde la ce ne raportam. La nivelul anilor '70, stateam bine si cu performantele sistemului sanitar, si in ceea ce priveste protectia mediului. Am progresat fata de acel nivel, dar e prea putin fata de performantele din alte tari, ca urmare am ajuns in coada plutonului. Pentru a recupera handicapul, e nevoie de investitii de 2-3 miliarde de euro in Sanatate si de 22-25 de miliarde in Protectia Mediului. E clar ca nu putem acoperi aceste nevoi cu forte proprii. Tragic este ca, in loc sa acoperim, cat putem, deficitul, se investesc miliarde in deteriorarea mediului. - Cine investeste in poluare? - Sa-i luam, de pilda, pe cei care sunt responsabili de "poluarile accidentale". Suma pe care ar fi trebuit s-o aloce lucrarilor de protectie si pe care au folosit-o in alta parte este o investitie care creste distanta dintre ceea ce avem si ceea ce ne propunem: o Romanie curata. - Mai avem ceva pe fundul lazii? - Suntem una din tarile europene cu un capital natural divers si relativ bine conservat. In Romania se gasesc specii disparute de mult din Europa. Sau zone de padure virgina. Avem, pe teritoriul national, 60 la suta din populatia europeana de urs brun, 40 la suta din cea de lup si un procent asemanator la ras. - La ras stam bine. Cu pedepsele pentru poluatori ne facem de rasul lumii! - Asa era pana de curand. O prioritate a guvernului Nastase a fost Legea mediului. Un document extrem de complex. S-a reusit promulgarea legii saptamana trecuta. Defrisarea vegetatiei, depozitarea necorespunzatoare a deseurilor sau substantelor periculoase, folosirea unor mijloace "neconventionale" pentru pescuit sau capturarea animalelor salbatice se pedepsesc acum cu inchisoare pana la cinci ani. - Cat iau senatorii care exporta cherestea defrisand padurile? - Exportul de cherestea nu poate fi blocat, acest lucru fiind considerat o practica impotriva liberei concurente, in Uniunea Europeana. Atata timp cat ai paduri, exista un numar de arbori care poate si trebuie sa fie taiat, in fiecare an, pentru intretinerea padurii, chiar daca nu-ti propui sa exploatezi in nici un fel aceasta resursa. Romsilva propune un volum de masa lemnoasa care va fi transformat in cherestea, in anul respectiv, dupa estimarile specialistilor. Parlamentul aproba, in functie de acest volum, un contingent care merge la export. Daca s-ar limita doar la consumul intern, am fi acuzati de blocarea concurentei. Problema nu e acest contingent, calculat stiintific, ci taierile ilegale si exportul ilegal. Daca ar fi sa se opreasca defrisarea, "barajul" ar trebui pus la vama. E mai usor sa controlezi cateva porturi si gari, decat sa patrulezi milioane de hectare de padure. - Unui ziarist, caruia i s-au retrocedat 50 de ari de padure in Olt, a gasit acolo 50 de ari de radacini. Daca merge la Strasbourg? - Nu m-ar mira sa castige unele despagubiri. De la cine sa le primeasca? De la Ministerul Agriculturii, de la politistul din comuna, care n-a reusit sa opreasca furturile sau de la Garda de Mediu, care s-a infiintat luna trecuta? Modificarile aduse Legii Lupu au avut ca scop tocmai protejarea padurilor, care era lasata la bunul plac al proprietarilor. Insa, nu trebuie neglijat rolul acestora: acum ei sunt primii interesati in sprijinirea autoritatilor, pentru pastrarea padurilor. Stiu ca nu e o consolare pentru cei care au pierdut, asa cum ati amintit, dar taierile masive au fost "domolite". Cea mai rea situatie s-a inregistrat la sfarsitul anului 2000. Masurile de intarire a autoritatii, luate incepand din 2001, au reusit sa intoarca situatia, inregistrandu-se in acest an o crestere, e drept mica, a suprafetei impadurite. - Castorii pot roade perdelele de protectie? - Importul de castori a fost gandit de specialisti avizati, dar nu e prima oara cand se aduc specii deficitare. Inainte de '89, s-au importat ciori din Coreea. Initial, s-a crezut ca aceste pasari distrug recolta si au fost impuscate. Vanatorii aveau "plan la ciori". Apoi, s-a constatat ca ciorile eliminau o serie de daunatori si consumau ramele care, in exces, afectau umiditatea din sol. Dezechilibrul a trebuit corectat rapid. Castorii sunt necesari pentru ca incercam renaturarea unor suprafete desecate si care sunt astazi improprii agriculturii. - Cu seceta asta, o sa aiba ce bea castorii? - Seceta se repeta cam la fiecare 10 ani, in regiunea tarii noastre. Fenomenul incalzirii globale ne afecteaza insa mai mult decat pe alte tari europene, deoarece Romania este sub influenta mediteraneana, mai saraca in precipitatii fata de regiunea atlantica, unde nu se pot plange de seceta. Dupa datele specialistilor de la Institutul National de Meteorologie, seceta din anul 2000 poate fi comparata cu cea din 1946, care a compromis culturile in Baragan, Moldova si nordul Dobrogei. Din pacate, dezastrul a continuat si pe parcursul anilor 2001 si 2002, extinzandu-se in intreaga tara. Cu exceptia marii secete din '46, este prima data in ultimul secol cand avem patru ani la rand aceasta problema. Mai mult: in ultimul deceniu, s-au produs de sase ori, simultan, in acelasi an, si inundatii, si luni foarte secetoase, succesiune care a redus drastic productiile agricole. Aceste "convulsii" ale vremii supun la o tensiune deosebita ecosistemele naturale sau zonele cultivate. Nu mai amintesc presiunile economice. Aceasta calamitate a lovit cu atat mai mult cu cat doar 200.000 de hectare mai sunt irigate. Seceta se manifesta pe 7 milioane de hectare, dintre care 3,2 milioane erau irigate inainte de '89 si astazi nu mai sunt. - Daca aveam paduri, luam calea codrului? - Daca aveam paduri, n-am fi avut asa o seceta. Unii spun ca diferenta dintre media europeana, cu o treime din teritoriul national acoperit de paduri, si doar un sfert in Romania s-ar reflecta si in ceea ce priveste precipitatiile. Sunt, cum aratam, si factori de alta natura, dar este stiut ca arborii retin umiditatea, creeaza un microclimat in zona impadurita si reduc temperatura. Intre nordul si sudul Capitalei este permanent o diferenta de 1 grad Celsius. Nu e o expunere mai mare, ci sunt diferente de microclimat legate de impaduriri. Alte studii au demonstrat ca, plantand perdele de arbori pe o treime din suprafata cultivata, se obtine un surplus de umiditate care asigura cu o treime mai multe cereale. Daca proprietarii ar accepta sa-si "reduca" o vreme productia, ar obtine, peste cativa ani, acelasi venit, muncind pe o suprafata mai mica. Un program de realizare a perdelelor de arbori va fi derulat cu ajutor european. - De ce sa ne toarne Europa apa la radacina? - Ei pot avea o mie de motive ca sa ne ajute, dar unul poate fi inteles si de catre cel mai pragmatic si individualist om: pana si Antarctica, un continent unde activitatea umana tinde spre zero, este afectata de poluare. Poluarea nu tine cont de frontiere. Sunt state cu o legislatie foarte stricta, de pilda Singapore, si care sufera la fel ca marii poluatori, din cauza ca aceste fenomene se manifesta global. - Cum pot ei sa ne umple cana? - Sunt multe programe. In total ni se ofera o finantare de pana la 75 la suta din proiectele de epurare a apelor uzate si alimentare cu apa potabila, sau pentru calitatea aerului, ori prelucrarea deseurilor. In prezent, circa 80 la suta din apele uzate ajung in rauri, neepurate sau insuficient epurate. Sunt bazine hidrografice unde apele, dupa ce trec pe langa un oras sau un mare obiectiv economic, nu mai pot fi utilizate in aval, nici pentru consum casnic, nici pentru irigatii. Prelucrarea corecta a apelor menajere si industriale ar da posibilitatea folosirii eficiente a cantitatilor de apa existente. Nu trebuie sa ne speriem daca uzinele de prelucrare sunt la standardele lumii moderne. In statiile spatiale, apa menajera si "deseurile" produse de cosmonauti sunt purificate, apa fiind refolosita. Iar Pamantul, oricat l-am vedea noi de mare, poate fi asimilat cu o nava spatiala, avand resurse limitate si nici o posibilitate de a primi ajutor din afara.