"Waterloo-ul" lui Putin. Prăbușirea unui Su-57 lângă Moscova ar putea marca începutul sfârșitului pentru liderul de la Kremlin

Incapacitatea Kremlinului de a garanta siguranța propriilor avioane de ultimă generație reprezintă o umilință pentru conducerea rusă, susține colonelul Hamish de Bretton-Gordon într-un comentariu pentru The Telegraph, în care sugerează că "Waterloo-ul" lui Vladimir Putin s-ar putea apropia.

Problemele se adună pentru președintele rus Vladimir Putin/FOTO:Arhiva

Săptămâna trecută, unul dintre puținele și prețioasele avioane de vânătoare rusești de generația a cincea, un Su-57, s-a prăbușit în apropiere de Moscova. Circumstanțele accidentului au fost suficient de neobișnuite încât au tulburat conducerea militară rusă. Iar dacă Kremlinul nu mai poate garanta siguranța nici măcar a propriei capitale, nici protecția celor mai avansate aeronave ale sale, atunci Waterloo-ul lui Putin s-ar putea apropia, argumentează autorul.

Chiar și bloggeri militari ruși, de regulă loiali regimului, sugerează că avionul de vânătoare ar fi putut fi doborât de propria apărare antiaeriană rusă — posibil chiar de sistemele desfășurate special pentru protecția elitei de la Kremlin.

Și mai frapante sunt afirmațiile venite din surse ucrainene, potrivit cărora Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) ar fi penetrat rețeaua integrată de apărare antiaeriană a Rusiei și ar fi distrus una dintre cele mai moderne aeronave de luptă printr-o rachetă sol-aer rusească. Dacă informația se confirmă, ar fi una dintre cele mai îndrăznețe lovituri de informații din acest război.

Aproape simultan, un petrolier iranian care ar fi transportat muniție rusească destinată Teheranului s-ar fi scufundat în Marea Caspică — încărcătură menită să întărească operațiunile Iranului împotriva trupelor americane din Orientul Mijlociu.

Indiferent dacă fiecare detaliu va fi confirmat pe deplin, cele două episoade, luate împreună, ar putea reprezenta un moment decisiv al războiului, notează de Bretton-Gordon.

Paralela cu Napoleon

Autorul evocă în acest context povestea maiorului George Scovell, ofițer al armatei britanice în timpul Războiului Peninsular, lingvist și matematician remarcabil, care a reușit să descifreze "Marele Cifru" al lui Napoleon. Scovell este considerat un precursor spiritual al decodorilor de la Bletchley Park, a căror ingeniozitate a contribuit la victoria din al Doilea Război Mondial. Munca sa i-a permis comandantului suprem al forțelor britanice și aliate, Wellington, să citească multe dintre ordinele operaționale ale lui Napoleon înainte ca acestea să ajungă la comandanții francezi — un avantaj de informații care s-a dovedit decisiv în Peninsulă și a contribuit, în cele din urmă, la înfrângerea lui Napoleon la Waterloo, în 1815.

De-a lungul istoriei militare, superioritatea informațională s-a dovedit adesea mai decisivă decât superioritatea în putere de foc. Iar Ucraina pare să fi asimilat această lecție mai bine decât oricine, arată de Bretton-Gordon. Operațiunea secretă "Pânza de Păianjen" ("Spiderweb"), prin care SBU a distrus un număr important de aeronave strategice ale lui Putin adânc pe teritoriul rusesc, a demonstrat fără echivoc capacitatea Kievului de a desfășura misiuni complexe pe sol rusesc.

Dacă informațiile despre doborârea Su-57 se confirmă, acestea ar arăta că SBU nu doar a penetrat comunicațiile rusești, ci a reușit să pătrundă chiar în arhitectura apărării antiaeriene a lui Putin. Obsesia acestuia pentru siguranța personală și supraviețuire a generat mai multe straturi de protecție în jurul Kremlinului — dar aceleași straturi ar putea ascunde propriile vulnerabilități.

Un avion care a promis mai mult decât a oferit

Su-57 însuși a promis dintotdeauna mai mult decât a livrat. Ca multe programe de armament de prestigiu, suferă de întârzieri cronice și costuri care se apropie de 100 de milioane de dolari per aparat. Doar puține exemplare sunt efectiv operaționale, iar aeronava este considerată semnificativ mai puțin performantă decât echivalentele americane sau chinezești de tip "stealth" (invizibile pe radar).

Kremlinul dispune încă de o forță impresionantă, însă cantitatea compensează tot mai mult scăderea calității — iar în anumite domenii-cheie, precum radarele de bord, nici avantajul numeric nu mai există, tehnologia rusă rămânând în urma celei occidentale. Disponibilitatea Moscovei de a accepta pierderi uriașe — estimate acum la mult peste 1,5 milioane de morți și răniți — rămâne principalul său avantaj militar.

Dacă Ucraina a fost implicată și în perturbarea livrărilor de armament rusesc către Iran, consecințele depășesc cu mult granițele Europei.

Zelenski, la Washington, cu argumente tot mai puternice

În opinia autorului, președintele ucrainean Volodimir Zelenski înțelege ceea ce militarii numesc "artă operațională": să lovești nu neapărat acolo unde adversarul este cel mai slab, ci acolo unde consecințele politice, militare și strategice se întâlnesc. Fiecare operațiune reușită pare menită nu doar să erodeze capacitatea de luptă a Rusiei, ci și să expună incapacitatea Kremlinului de a-și proteja propriile active strategice, consolidând totodată alianța occidentală mai largă.

Astăzi, când Zelenski a ajuns la Washington, argumentele sale sunt tot mai convingătoare. Dacă Rusia furnizează armament și materiale care ar putea, în cele din urmă, să amenințe militari americani în Orientul Mijlociu, în timp ce pierde controlul asupra propriului spațiu aerian deasupra Moscovei, președintelui Donald Trump îi va fi tot mai greu să se opună acordării către Ucraina a tot ceea ce are nevoie pentru a duce la capăt acest efort.

"Waterloo-ul" lui Putin ar putea fi chiar la Moscova

Istoria ne învață, subliniază de Bretton-Gordon, că marile imperii se prăbușesc rareori doar din cauza înfrângerilor pe câmpuri de luptă îndepărtate. Ele se destramă atunci când încrederea dispare chiar în centrul puterii.

Soarta lui Napoleon a fost pecetluită la Waterloo. Iar Waterloo-ul lui Putin s-ar putea afla nu în stepele din estul Ucrainei, ci mult mai aproape de casă — chiar la Moscova. Dacă Kremlinul nu mai poate garanta siguranța propriei capitale și nici proteja cele mai avansate aeronave ale sale de la distrugere în propriul spațiu aerian, atunci aura de invincibilitate care a susținut regimul lui Putin timp de un sfert de secol începe să se fisureze.

Campaniile militare ating adesea un punct de cotitură cu mult înainte de bătălia finală, iar evenimentele recente sugerează că ne-am putea apropia tocmai de un astfel de moment, conchide autorul. Dacă hotărârea Washingtonului se va întări, iar serviciile de informații ucrainene vor continua să devanseze Kremlinul, chiar și cei mai optimiști comentatori militari ruși ar putea ajunge curând la concluzia că așa-numita "operațiune militară specială" intră în ultimul său capitol.

Istoria mai arată și că liderii autoritari se bucură rareori de o pensionare liniștită. Dacă acesta este într-adevăr "Waterloo-ul" lui Putin, este mult mai probabil ca el să părăsească Kremlinul în circumstanțe excepționale decât pur și simplu pe ușa din față.

Finanțele Kremlinului, sub presiune

De Bretton-Gordon a mai avertizat anterior că finanțele lui Putin se epuizează rapid, iar veniturile din vânzarea petrolului — "aurul negru" care alimentează mașina sa de război — scad accelerat. "Controlul de fier" al Kremlinului ar putea curând să cedeze.

Expertul militar sugerează o paralelă cu anul 1934: la 1 decembrie 1934, oficialul sovietic și revoluționarul bolșevic Serghei Kirov a fost împușcat de Leonid Nikolaev. Nikolaev și mai mulți presupuși complici au fost judecați într-un proces-spectacol și executați în mai puțin de 30 de zile. Stalin a folosit asasinarea lui Kirov drept pretext pentru declanșarea proceselor de la Moscova și a Marii Terori, acuzându-i pe Grigori Zinoviev, Lev Kamenev și alții de implicare într-o presupusă conspirație menită să submineze Uniunea Sovietică.

Michael Kimmage, istoric al Războiului Rece și expert în relațiile SUA-Rusia, a notat că Putin a pierdut ceva mai grav decât războiul în sine: prin agresiunea împotriva Ucrainei, el a pierdut Occidentul și poziția Rusiei în Europa.