Cum au pierdut romanii Nobelul in medicina

- ne explica prof. dr. Nicolae Marcu

Medicul psihiatru prof. Nicolae Marcu este titularul Catedrei de Istoria Medicinei de la Universitatea "Carol Davila" din Bucuresti. L-am rugat sa ne ajute sa intelegem de ce n-au luat romanii mai multe premii Nobel. - Avem sau nu vreun Nobel? - Romania nu are nici un astfel de premiu. Un roman la origine a fost laureat, dar era deja cetatean american. Explicatia acestei absente este simpla: romanii nu au stiut sa valorifice ocaziile favorabile, descoperirile pe care le-au facut. Spiritul nostru e foarte inventiv, dar nu este si competitiv, nu suntem obisnuiti sa mergem pana la capat, pana la ultima consecinta. Va dau un exemplu: Victor Babes. - Daca ramanea in Imperiul Austro-Ungar, avea sanse mai mari? -Tatal lui, casatorit cu o austriaca, era un avocat celebru in Budapesta si Viena. Limba lui materna a fost germana, dar tatal lui l-a crescut in spirit romanesc. L-a trimis, de pilda, sa faca liceul la Lugoj, in limba romana. Asa se face ca a parasit o situatie stralucita, in Budapesta, apoi perspectivele pe care i le deschidea un post universitar la Paris, pentru a accepta, in 1887, titlul de profesor la Bucuresti. Nu a regretat niciodata acest pas. - Se forma Romania moderna, erau mai multe ocazii de afirmare? - Sigur, i s-a promis si s-a realizat primul institut de cercetare din intreaga stiinta romaneasca. In nici o disciplina si nici un domeniu nu mai functiona o astfel de institutie. Dar sa vedem ce a facut pentru stiinta: Babes a descoperit peste 50 de bacterii noi, neclasificate pana la el. Un savant german, Marx (fara legatura cu Karl Marx), scria undeva: daca ai descoperit o noua bacterie, cauta in literatura si vezi daca nu cumva, inaintea ta, n-a gasit-o Babes. Erau deci cunoscute si apreciate munca si opera sa, incepand chiar din timpul studiilor postuniversitare din Franta. In 1886, a publicat la Paris primul tratat de bacteriologie din lume. Faptul ca lucra in Romania nu i-a redus sansele la Nobel. - Concurenta nu ii era straina? - Poate cea mai importanta descoperire a lui a fost ca exista o concurenta vitala intre bacterii. Initial, se credea ca doua culturi bacteriene diferite isi disputa "hrana" dintr-un mediu de cultura, un grup iesind invingator. Babes a demonstrat ca bacteriile emit anumite substante, noi le zicem acum antibiotice, care inhiba dezvoltarea altor bacterii. - De ce a luat Pasteur toata gloria? - El este intemeietorul bacteriologiei ca stiinta si descoperitorul vaccinarii cu germeni atenuati. A murit inainte de "inventarea" Nobelului, ramanand insa cu imensul credit de care aminteam. Apoi, sa nu uitam ca studiile sale aveau o utilitate practica imediata, nu erau doar pentru specialisti: pasteurizarea a produs o revolutie economica. - Cine a luat premiul in 1901? - Emil Adolf von Behring, din scoala lui Robert Koch. El a preparat primul ser terapeutic - serul antidifteric. Dar, conceptul de anticorp si ideea proprietatilor imunizante ale sangelui ii apartin lui Babes. El ar fi putut sa ia primul Nobel pentru "fiziologie sau medicina". - Macar a dat numele unei bacterii? - Sigur. El a descoperit un gen de paraziti unicelulari care produc infectii la animale si om, numite in cinstea sa Babesiella. Bolile se numesc babesioze. E drept ca nu sunt foarte raspandite, dar, la acea vreme, inclusiv americanii se straduiau sa identifice cauza unor epizootii numite "Febra de Texas", cu origine incerta. Babes a fost primul care a identificat germenul, pentru ca, dupa exemplul lui Pasteur, mergea cu microscopul la tara, unde se aflau animalele bolnave. In SUA, probele recoltate de la vitele moarte se aduceau, in gheata, pentru a fi analizate la Universitate, timp in care parazitul disparea din sange. Apoi, metoda de tratament in turbare, cu serovaccinarea antirabica, apartine lui Babes. Nimeni nu mai pomeneste acest lucru, pentru ca e un loc comun, asa cum nimeni nu mai intreaba cine a descoperit "popcorn"-ul. Lumea l-a retinut pe Pasteur, care a facut prima vaccinare antirabica, si n-a mai intrat in detalii. Atunci, tehnica era numita "metoda romaneasca". - Sa nu turbam din cauza ca lui Paulescu i s-a furat premiul? - Noi i l-am furat, romanii, din lipsa de solidaritate. Aici, valorile sunt promovate dupa ce au murit, ca sa nu-i concureze pe cei in viata. Cat a trait, lui Paulescu nu i s-au creat conditiile de lucru necesare. Este limpede pentru oricine studiaza arhivele ca Paulescu a descoperit insulina, nu Baunting si cu atat mai putin Macleud, care au luat si Nobelul pentru asta. Babes si-a publicat lucrarea intr-o revista frantuzeasca, la care canadienii ar fi putut avea acces. - Era legionar? - Nu el s-a dus la legionari. Din cauza pozitiei sale nationaliste si antisemite, exprimata in cursuri si prelegeri, tinerii legionari au venit spre el, transformandu-l intr-un erou. El nu era un militant, si a murit, de altfel, in 1931, intr-o vreme cand nu incepusera excesele sau crimele. - L-o fi lucrat lobby-ul evreiesc? - Mai mult l-au lucrat romanii. Sa o luam metodic. Daca ar fi avut posibilitatile tehnice de preparare in tara a insulinei, premiul era al lui. El si-a facut un patent, pe undeva, dar tarziu. Americanii au actionat rapid. Intr-o vacanta, si-au pus in cap sa atace tema asta de cercetare. Profesorul Macleud i-a lasat sa foloseasca laboratorul universitatii, motiv pentru care a luat si el premiul, desi n-are vreun merit. Nu poti sa insisti pe ideea ca au citit revista cu studiul lui Paulescu. Eu unul nu cred ca sunt plagiatori. Paulescu a brevetat lucrarea, dar apoi s-a oprit. N-a dus lucrurile la capat. Ceilalti au lucrat americaneste, pana a venit o firma si a produs insulina. Insuficient informata, comisia Nobel s-a grabit, luand poate cea mai controversata decizie din istoria sa. Paulescu a protestat, dar a fost singur. Scoala romaneasca de medicina nu l-a sustinut. Sunt zeci de articole stiintifice scrise de romani in perioada respectiva care nici nu-l pomeneau pe Paulescu. Ce sa mai ceri anglo-saxonilor? A venit razboiul, dezbaterea stiintifica a trecut pe plan secund. Dupa aceea, o lunga perioada comunistii l-au pus la index, din cauza atitudinii sale exploatate de legionari. - A cerut sprijinul Universitatii? - In general, era un om retras. Eu am citit in arhivele Universitatii de Medicina cam toata corespondenta. Aproape integral, corespondenta lui cu Facultatea de Medicina este in legatura cu incalzirea laboratorului. Cum venea 1 noiembrie, scria misive de protest rectoratului, de genul "daca in doua saptamani nu se aduc lemne, eu nu mai vin la serviciu". Asta, 5-6 ani la rand. Cum lemnele veneau prin ianuarie-februarie, el continua sa protesteze, dar totusi venea la cursuri si in laborator, zi de zi. - Sa nu ajungi la Gh. Marinescu? - Numele acestui neurolog de geniu este poate cel mai citat dintre romani in literatura medicala. Anglo-saxonii numesc si astazi "mana Marinescu" un aspect particular dintr-o suferinta neurologica. Exista si un reflex Marinescu, pe care il gasesti in cursurile de neurologie. Premiul Nobel pentru Medicina sau Fiziologie se acorda pentru descoperiri cu deschidere mare. Marinescu are zeci de premiere, dar sunt lucruri de amanunt, importante in teorie, dar care nu au deschis cai noi, de mare impact, cum a fost, de pilda, identificarea bacilului Koch. Gh. Marinescu ar fi putut lua Premiul Nobel pentru descoperirea "placilor senile". Ion Cantacuzino ar fi putut de asemenea sa ia Nobelul. El a descoperit o forma particulara de imunitate la nevertebrate, dar elevii lui nu i-au continuat studiile. De ce sa nu recunoastem ca, mai tarziu, si cei care acorda premiul au avut preferinte. Ei s-au orientat, firesc, spre Europa occidentala, iar mai apoi spre SUA.