Cronică de moravuri : Renovări

Orice mic şantier de renovare a unei locuinţe a ajuns, în ziua de astăzi, mai mult decât o simplă angara, o nesfârşită aventură.

Ieri .  

Într-o piaţă normală, alegerea unei variante admite respingerea chibzuită a altor opţiuni - disponibile şi acceptabile, la limită, ele însele. Altfel zis, a spune „nu” nu exclude alte posibile, plauzibile variante. Alegerea e, în acest scenariu, gestul banal al manifestării unei opţiuni, iar impresia predominantă e cea a îndeplinirii unei rutine.

Azi.

Găseşti – fiindcă, ce-i drept, rafturile nu sunt goale, iar marfa, fie şi mediocră, abundă - ceea ce, în mod cert, nu-ţi convine şi nu vei găsi, aproape sigur, ceea ce-ţi doreşti. Practic, nu ai din ce alege, iar refuzul riscă să te lase fără opţiuni. Dacă silogismul firesc al alegerii ar fi: „dacă A şi B, atunci A (sau B)”, aici, el devine interogaţie fără ieşire: „dacă nici A, nici B, atunci, totuşi, A (sau B)”?

Logica formală eşuează în logică erotetică.Prin indisponibilitate, lucrurile cele mai pământeşti – gresii, faianţe, robineţi – se proiectează în sfere transcendente ale intangibilităţii şi dorinţei nerealizabile în imediat. Nimic nu e în stoc, trebuie să cauţi, să comanzi, să aştepţi, ceea ce te leagă, în chip nefiresc, de obiectul dorit. Acesta „se lasă” greu, cum ar veni, şi nu-i de mirare că o biată placă de faianţă devine, în aceste condiţii, un fetiş, un obiect al pasiunii şi dorinţei.

Pleci la cumpărături cum se pleca odată pe mare. Te rogi la plecare; nu ştii ce aduce ziua, ce aduce drumul, nici când şi cu ce o să te întorci acasă. Cumpărătorul de azi este încurajat să fie credincios sau măcar superstiţios. Piaţa devine un teren propice speranţei, credinţei sau măcar zvonurilor şi superstiţiilor: găseşti, după cum ţi-o fi norocul, ce-o da Dumnezeu.