„Europa nu apără Ucraina, o distruge”, avertizează economistul Jeffrey Sachs. De ce crede că strategia Bruxellesului pentru Kiev este o greșeală

Economistul american Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea Columbia, critică dur strategia Europei în războiul din Ucraina și avertizează că sprijinul militar și refuzul negocierilor riscă să prelungească conflictul tot mai mult.

Jeffrey Sachs, econimist american Foto: X/B. Iacob

Europa vorbește despre victorie, Rusia invocă securitatea, iar Ucraina suportă costurile unui război pentru care nu există încă o soluție politică. Aceasta este ideea principală a mesajului atribuit economistului și analistului american Jeffrey Sachs, într-un discurs susținut la Bruxelles, pe 14 octombrie 2026.

„Europa nu apără Ucraina. Europa distruge Ucraina. Oamenii vor muri în număr foarte mare, iar apa potabilă sigură va deveni inaccesibilă.

Rusia luptă acum pentru a câștiga războiul, pentru că, în fiecare zi, Europa declară că și ea luptă pentru a-l câștiga. Un asemenea discurs este o nebunie totală în era nucleară și o nebunie dacă ne gîndim la miza acestei confruntări.

Sincer, iubesc Europa, dar nu actuala ei conducere politică. Nu o înțeleg. Europa avea odinioară o voce proprie, chiar și în condițiile dependenței sale de Statele Unite.

Aici existau lideri care reușeau să schimbe lucrurile: Willy Brandt, Helmut Schmidt, Helmut Kohl, Gerhard Schröder și, aș spune, Angela Merkel, până în prima zi a summitului NATO de la București. Și Mitterrand. Lista poate continua.

Aceștia erau oameni adevărați. Gândeau, discutau, dezbăteau și apărau valorile europene de după cel de-Al Doilea Război Mondial”, afirmă celebrul economist în discursul rostit la Bruxelles, postat pe site-ul său. 

Dincolo de tonul provocator, Sachs le adresează liderilor europeni o întrebare grea, care îi poate pune în dificultate: Europa mai urmărește salvarea Ucrainei sau a transformat războiul într-o confruntare geopolitică al cărei obiectiv principal este înfrângerea Rusiei, indiferent de costuri?

Sachs acuză Europa că și-a pierdut direcția strategică

În discursul său dur, Jeffrey Sachs a criticat actuala conducere europeană, pe care o consideră incapabilă să construiască o strategie diplomatică independentă de Washington.

Potrivit spuselor sale, Europa a renunțat la tradiția unor lideri care au înțeles că securitatea continentului nu poate fi asigurată doar prin confruntarea cu Rusia.

Jeffrey Sachs a făcut referire la Willy Brandt, Helmut Kohl, François Mitterrand și Angela Merkel, pe care îi prezintă drept exemple de lideri europeni capabili să negocieze cu Moscova fără să renunțe la interesele proprii.

Astăzi, susține analistul, diplomația a fost înlocuită de declarații militare, iar problema din acest moment nu ține doar de conducerea politică, ci și de lipsa unei viziuni strategice, exacte.

Acesta consideră că Europa nu poate construi un sistem de securitate durabil fără dialog cu Rusia, cea mai mare putere nucleară de pe continent.

Cu toate acestea, perspectivă asta trebuie analizată și în contextul invaziei rusești în Ucraina. Statele europene au toate motivele să considere Rusia o amenințare.

Orice soluție diplomatică la care se va ajunge trebuie să țină cont atât de preocupările de securitate, dar și de dreptul Ucrainei de a-și decide viitorul.

Sprijinul militar pentru Ucraina și riscul unui război prelungit

Una dintre cele mai dure critici ale lui Sachs se referă la politica europeană față de Ucraina. Analistul american susține că sprijinul militar, în lipsa unei strategii diplomatice, riscă să prelungească distrugerea țării.

Argumentul său pornește de la faptul că un război de uzură nu poate fi câștigat doar prin declarații politice și promisiuni privind dezvoltarea industriei militare.

Ucraina are nevoie de arme, energie, infrastructură funcțională și resurse umane, dar, în același timp, și de o perspectivă bună asupra modului în care războiul ar putea lua sfârșit.

Jeffrey Sachs avertizează că distrugerile provocate de război s-ar putea extinde mai repede decât capacitatea Europei de a produce și livra echipamentele militare promise.

Există însă și un argument important în favoarea continuării sprijinului occidental: fără ajutor militar, Ucraina ar putea ajunge la negocieri dintr-o poziție mult mai slabă și ar putea fi obligată să accepte condiții impuse prin forță.

Deci Europa este pusă în fața faptului împlinit. Provocarea cea mai mare este găsirea unui echilibru între capacitatea Ucrainei de a se apăra și eforturile pentru obținerea unei păci care să nu pregătească un nou război.

Riscul nuclear și pericolul escaladării conflictului

Un alt avertisment demn de luat în calcul din analiza atribuită lui Jeffrey Sachs privește riscul unei confruntări nucleare. El consideră că formule precum „Rusia trebuie învinsă” sau „Rusia trebuie umilită” pot deveni periculoase atunci când sunt folosite în relația cu un stat care deține unul dintre cele mai mari arsenale nucleare din lume.

Istoria relațiilor internaționale arată că puterile nucleare trebuie descurajate, dar și că escaladarea conflictelor are nevoie de mecanisme permanente de comunicare.

Dar este cazul ca un lucru important să fie menționat. Descurajarea militară și diplomația nu se exclud reciproc. Europa are dreptul să își consolideze apărarea, iar statele de pe flancul estic al NATO au motive concrete să investească în securitate.

În același timp, o strategie europeană trebuie să includă canale de negociere, controlul armamentelor și măsuri pentru reducerea riscurilor.

Pe de altă parte, amenințarea nucleară nu poate deveni un instrument prin care o mare putere obține automat concesii teritoriale sau politice.

Neutralitatea Ucrainei, o posibilă soluție diplomatică?

Din ceea ce se observă până acum, Jeffrey Sachs propune neutralitatea Ucrainei și renunțarea la perspectiva extinderii NATO către Ucraina și Georgia. În opinia analistului, o asemenea soluție ar elimina una dintre principalele surse de probleme dintre Rusia și Occident.

Propunerea ridică însă mai multe întrebări. Neutralitatea nu garantează, prin ea însăși, pacea. Ucraina avea deja un statut de nealiniere atunci când Rusia a anexat Crimeea, în 2014. Acest precedent arată că trebuie stabilit ce mecanisme ar putea împiedica repetarea unei agresiuni.

Un eventual acord ar avea nevoie de garanții internaționale credibile, de mecanisme de verificare și de angajamente din partea celor implicați.

Viitorul Ucrainei nu poate fi decis exclusiv la Washington, Bruxelles sau Moscova. Ucraina trebuie să participe la orice negociere care îi stabilește statutul și viitorul, susține economistul.