China - arta tocmelii

Europeanul care viziteaza China pentru prima oara are senzatia ca a descins intr-o alta lume. Prima bariera este limbajul. In Beijing, engleza se vorbeste curent doar in hotelurile de lux, in

Europeanul care viziteaza China pentru prima oara are senzatia ca a descins intr-o alta lume. Prima bariera este limbajul. In Beijing, engleza se vorbeste curent doar in hotelurile de lux, in magazinele din centru, institutiile de stat la nivel inalt etc. Pe strada, in cel mai bun caz, se pot schimba cateva cuvinte uzuale, gen "Cat costa?" sau "Unde este?". Nici macar gesturile si mimica chinezilor intalniti aiurea nu se deslusesc usor in primele zile. Un ghid este de mare pret intr-o prima calatorie in China. Putini dintre romanii care ajung in China "rezista" tentatiei de a cumpara in primele zile aproape tot ce vad in magazine sau bazarurile de pe strada. Matase de cea mai buna calitate, argint, aur, fildes, jad, perle, fructe, medicamente, aparatura electronica, jucarii, tot ce si-ar putea dori un cumparator si chiar ce nu-si poate imagina, se vand la preturi incredibil de mici. Febra cumparaturilor nu se opreste, de obicei, decat atunci cand se ajunge la fundul buzunarului. Magazinele de stat sunt singurele care afiseaza preturi fixe. La bazar, totul depinde de abilitatea de negociere a cumparatorului. Or, in acest domeniu, un european atinge cu greu arta unui asiatic. Primul pret cerut de vanzator este cu putin mai mic decat cel din Occident. Tocmeala apriga, cu potop de explicatii, duce in general la o reducere de 50 la suta din pretul de pornire. Pentru turistul venit prima data in China, aceasta negociere reprezinta o victorie. Dupa cateva zile, uneori chiar saptamani, afla insa ca, in bazarele chinezesti, negocierea adevarata incepe abia dupa ce pretul a ajuns la jumatate din prima strigare. Urmatorul soc pe care il are un turist roman este provocat de corectitudine. Sansa de a fi furat in China este infima. Mai mult, daca un turist a avut ghinionul de a-si uita banii, actele sau vreun obiect de valoare intr-un hotel, birou, aeroport etc., poate avea siguranta ca le va primi inapoi prin posta, sau, in cel mai rau caz, le va gasi exact acolo unde le-a lasat. Mancarea chinezeasca este o alta surpriza. Cu exceptia locuitorilor oraselor mari din sud, chinezii iau masa acasa. Orele de masa sunt respectate riguros. Felurile de mancare prezentate si servite in China nu se potrivesc cu aproape nimic din ceea ce se intalneste in restaurantele chinezesti din Romania. De aceea, fara ghid, un turist poate avea surprize din cele mai neplacute la masa. Vietuitoare si ierburi pe care un european nu este obisnuit sa le manance, oua innegrite, mirosind a cloceala, condimente - prea dulci, prea iuti sau prea acre, pentru noi - sunt greu de "evitat" la o prima citire a unui meniu chinezesc. Pana si un banal ou alb, descris ca fiind "ou fiert", poate fi de nemancat. O delicatesa in Shanghai este un ou aparent normal, la care insa albusul este atat de sarat incat iti amorteste limba. Alaturi de un ghid care iti poate descrie fiecare fel de mancare si chiar poate alege in locul tau ingredientele apropiate gustului european, masa servita in China este o adevarata incantare. Datorita abundentei de verdeturi si absentei din meniu a painii si dulciurilor din zahar rafinat, o masa chinezeasca, oricat de imbelsugata, nu aduce nici somnolenta, nici probleme digestive. La o singura masa se pot servi curent zece feluri diferite. Mancarea este "ajutata" de ceai verde, negru sau de iasomie. De cate ori bolul micut de ceai ramane gol, gazdele au grija sa-l umple. Pentru cel care ajunge in Beijing, cea mai recomandata delicatesa este "rata pekineza". De la un restaurant la altul, deliciile pot insa sa difere foarte mult. Bucataria chinezeasca nu are retete standard. Fiecare regiune, ba chiar fiecare familie, pastreaza, ca pe un lucru de mare valoare, combinatii unice de plante, carne, branza, condimente.