Cei flamanzi si cei morti

In Valea Jiului a fost o explozie intr-o mina si au murit trei oameni. Prin galerii, la 350 m sub pamant, alti sapte mineri trebuie sa fie dezgropati pentru a fi declarati in mod oficial morti. Stirea

In Valea Jiului a fost o explozie intr-o mina si au murit trei oameni. Prin galerii, la 350 m sub pamant, alti sapte mineri trebuie sa fie dezgropati pentru a fi declarati in mod oficial morti. Stirea in sine nu e un lucru extraordinar, caci in Vale mereu sunt explozii. Aici, minerii mor mereu, arsi, sufocati sau striviti de peretii galeriilor. De exemplu, acum zece luni, tot la Vulcan, o alta explozie a facut 14 victime. Anul trecut, in minerit s-au produs 1.100 de accidente, si grosul lor a fost in Vale. De aceea, minerii au ajuns sa plece la serviciu de parca ar pleca pe front, in linia intai. Sirul nesfarsit de tragedii din minerit se datoreaza, in principal, echipamentelor invechite. In Romania, o mare parte din infrastructura si din industria grea si-a trait traiul. Cu infrastructura, lucrurile s-au rezolvat simplu. La CFR, in timp ce sinele ruginesc din ce in ce mai tare, se inmultesc restrictiile de viteza. Trenurile circula mai incet, dar nu moare nimeni. In rest, gaurile din conducte sunt astupate cu facturi de intretinere tot mai mari. Pentru industria grea, echivalentul restrictiilor de viteza sunt norme mai severe de protectie a muncii, dar respectarea la litera a acestora inseamna o productie mai mica. Practic, in acest moment, industria noastra grea se imparte in doua: intr-o parte, cum se intampla la Tractorul Brasov sau la Resita, lumea sta degeaba si moare incet de foame; prin alte parti, in special in industria extractiva, in constructii sau in industria forestiera, lumea munceste cu ce poate, dar unii mor cu zile. Cel mai bine se observa acest fenomen in minerit, aici de mult s-a stors tot ce s-a putut din corelarea normelor de protectie cu starea utilajelor. Acum, echipamentele sunt atat de vechi, incat multe mine ar trebui inchise imediat. Dar Romania n-are de unde scoate brusc miliarde de dolari necesare pentru a importa carbune, asa ca lucrurile merg inainte. Din pacate, nimeni de la Palatul Victoria nu se hotaraste odata sa inchida ce mine sunt de inchis si sa le retehnologizeze pe celelalte. Aceasta retehnologizare presupune, printre altele, folosirea unor metode moderne de "racorire" a minelor cu focare de incendiu, cum ar fi inertizarea cu azot, solutie folosita cu succes in Cehia sau Germania. La noi, banii alocati pentru modernizari de-abia ajung pentru lopeti si lampase. In plus, dupa ce ca sunt putini, o mare parte din acesti bani sunt furati de SRL-uri capusa. Aceste SRL-uri au mers pana acolo incat au luat din mine echipamente vechi, le-au revopsit si le-au revandut tot minelor, pe post de utilaje noi. Dupa accidentul de anul trecut de la Vulcan, s-a declansat o ancheta "dura", soldata cu arestari. Ancheta a fost asa de dura, incat patronii SRL-urilor respective, care au legaturi stranse cu bosii PSD-ului din zona, au fost eliberati dupa cateva luni. In aceste conditii, lucrand ca acum 50 de ani, minerii stiu ca pot sa moara oricand. Stiu prea bine ca metanul din subteran poate fi ucigator. Dar, in Vale, teama de metan e mai mica decat teama de K. K-ul, necrutatorul coeficient de indeplinire a planului minei, in functie de care se platesc si salariile, e aproape intotdeauna subunitar. Dar preturile la mancare, la telefon sau pentru hainutele copiilor nu sunt niciodata subunitare. De aceea, minerii din Vulcan si de aiurea isi risca viata zilnic. Nici n-au ce face altceva, caci, dupa ani de zile de "implementari de solutii alternative", in Vulcan nu exista decat mina. Aici, toate femeile sunt casnice, iar barbatii care nu lucreaza la mina sunt invalizi sau someri. Iar mina produce mereu morti, raniti si carbune. Din pacate, acest carbune, stropit cu lacrimi, sudoare si sange, e ars degeaba. E ars ca sa produca electricitatea pe care unii mamuti industriali n-o platesc cu anii. Aceste intreprinderi falimentare, ai caror salariati fac foamea, nu sunt inchise odata de guvern ca sa nu se acumuleze tensiuni sociale. Intre timp, in acele fabrici se acumuleaza foame, in subteran se acumuleaza gaze, apoi se produc explozii. Si in Valea Jiului mor oameni.