Ce este „agonorexia”, noul sindrom periculos asociat cu medicamentele pentru slăbit care au golit farmaciile din România

Prescrise inițial pentru tratarea diabetului de tip 2, medicamentele din clasa GLP-1, precum Ozempic, Wegovy sau Mounjaro, sunt folosite astăzi de milioane de oameni și pentru slăbit, după ce au demonstrat că pot duce la o pierdere importantă în greutate.

Specialiștii trag un semnal de alarmă privind medicamentele pentru slăbit Sursă foto: Shutterstock

Totuși, pe măsură ce utilizarea acestor medicamente s-a extins, specialiștii au început să semnaleze și efecte mai puțin discutate. Printre ele se numără riscul ca, la unele persoane, tratamentul să favorizeze sau să agraveze tulburările de alimentație.

Popularitatea acestor medicamente se reflectă și în România. Pe rețelele sociale apar tot mai des mesaje ale pacienților cu diabet care spun că le este greu să găsească tratamentul în farmacii, în contextul în care cererea a crescut odată cu utilizarea lor pentru slăbit. O postare recentă de pe Reddit surprinde această situație: „Avem un prieten cu diabet care începuse să se plângă că nu-și găsește medicamentele în farmacii. Nu știu dacă are legătură cu nebunia cu medicamentele pentru diabet luate pentru slăbit”.

Dincolo de efectele asupra greutății, specialiștii spun că aceste medicamente pot influența și relația pe care unele persoane o au cu mâncarea și cu propriul corp. Luminița Tăbăran, psiholog clinician, explică pentru „Adevărul” în ce situații poate apărea acest risc.

„Atunci când există deja fragilități la nivel psihic - cu istoric de tulburări de alimentație, perfecționism rigid, anxietate legată de corp, mâncat compulsiv, rușine, ruminații - unele medicamente pot întreține sau accentua o preocupare excesivă pentru greutate, alimentație și «control»”, declară ea.

Primele kilograme pierdute pot schimba și felul în care unele persoane ajung să privească alimentația și propria imagine corporală. „Și în loc să apară un cadru mai stabil, încep să domine gândurile: mâncarea, caloriile, «ce e permis», cântarul, sentimentele de vinovăție după ce mănânci. Mai mult, [încep] să apară și comportamente de compensare sau «reglare» excesivă: restricție prea strictă, evitare socială, numărat fix al caloriilor sau macronutrienților, ritualuri alimentare”, adaugă Luminița Tăbăran.

În timp, cântarul și numărul caloriilor pot ajunge să dicteze rutina zilnică. „În unele cazuri poate crește iritabilitatea și anxietatea când nu se poate mânca «după plan», sau când greutatea nu scade conform așteptărilor. Se schimbă, practic, semnificativ viața socială și starea emoțională: mai puțin interes pentru alte activități, retragere, rușine legată de corp, iar dorința de a slăbi devine obsesie”, atrage atenția psihologul.

Granița dintre un proces sănătos de slăbire și unul nesănătos este uneori greu de observat chiar și pentru pacient.

„Când știm că slăbitul și implicit obținerea unei stări de bine devine obsesie? Primul indiciu este cântarul, care devine «judecătorul» zilei: dacă scade, e bine; dacă nu, apare devalorizarea personală. Al doilea semn este controlul alimentar și nu se mai ține cont de semnalele reale, respectiv foamea, crescând rigiditatea comportamentului alimentar”, detaliază specialista.

„Agonorexia” și criza din Statele Unite

Fenomenul este discutat tot mai des și în Statele Unite, unde aproape unul din cinci adulți spune că a folosit sau încearcă un medicament din clasa GLP-1. Un articol publicat recent de The New York Post aduce în atenție termenul „agonorexie” - un cuvânt format din „agoniști GLP-1” și „anorexie” -, folosit de unii specialiști pentru a descrie cazurile în care tratamentul este însoțit de o preocupare excesivă pentru restricția alimentară și pierderea în greutate.

Aceste medicamente reduc pofta de mâncare și diminuează preocuparea constantă pentru alimentație, ceea ce specialiștii numesc „zgomot alimentar”. În anumite cazuri însă, această schimbare poate favoriza o relație nesănătoasă cu alimentația.

„Am văzut persoane cărora le-au fost prescrise aceste medicamente... care au ajuns pe o pantă alunecoasă, aducând înapoi simptomele și comportamentele tulburărilor de alimentație. Am văzut, de asemenea, persoane care au dezvoltat obiceiuri alimentare dezordonate sau tulburări de alimentație ca urmare a acestor medicamente, chiar și fără a avea un istoric în acest sens”, explică Brad Smith, director medical al The Emily Program, organizație americană specializată în tratamentul tulburărilor de alimentație.

Deși și alte medicamente pentru slăbit au fost asociate în trecut cu astfel de probleme, Brad Smith spune că amploarea fenomenului este fără precedent: „A depășit deja tot ce am văzut în trecut. Cu siguranță au avut un impact mult mai mare decât oricare dintre substanțele anterioare.”

Când tratamentul poate favoriza comportamente nesănătoase

Zoe Ross-Nash, psiholog clinician, a declarat pentru The New York Post că, în unele cazuri, tratamentul poate ajunge să normalizeze comportamente specifice tulburărilor de alimentație și să le facă să pară acceptabile sau chiar sănătoase.

„Am întâlnit persoane care spun că acesta este un mod mai sănătos de a adopta comportamente specifice tulburărilor de alimentație. GLP-1 ajunge să încurajeze tocmai aceste comportamente, iar atunci când ele sunt consolidate, este firesc să continue”, recunoaște ea.

Pe lângă efectele asupra apetitului, specialiștii atrag atenția că și reacțiile adverse ale acestor medicamente pot contribui, în unele cazuri, la dezvoltarea sau agravarea tulburărilor de alimentație. Greața, vărsăturile, diareea și durerile de stomac îi determină pe unii pacienți să mănânce tot mai puțin, iar acest comportament poate deveni, în timp, un cerc vicios.

„Când îți este greață, nu mănânci, așa că nu doar că ne restricționăm hrana pentru că nu ne simțim bine, dar apoi ajungem și să eliminăm mâncarea care este în sistemul nostru din cauza grețurilor. Ambele comportamente sunt apoi întărite de GLP-1”, explică dr. Zoe Ross-Nash.

Și dr. Thea Gallagher, psiholog clinician la NYU Langone, avertizează că o scădere prea rapidă în greutate poate avea consecințe psihologice importante: „Când ești subponderal... acest lucru poate crește dismorfia corporală și poate agrava aceste probleme pe termen lung.”

Ce se întâmplă după întreruperea tratamentului

O altă problemă apare după oprirea medicației. Revenirea apetitului și recâștigarea kilogramelor pot avea un impact emoțional puternic, mai ales în cazul persoanelor care au primit aprecieri pentru felul în care arătau în timpul tratamentului.

„Am avut clienți care au dezvoltat o imagine corporală foarte negativă și o alimentație dezordonată. Începerea tratamentului și oprirea acestuia au fost puncte de cotitură majore. Acest lucru poate perpetua și menține comportamentele specifice tulburărilor de alimentație, mai ales dacă s-au obișnuit cu suprimarea poftei de mâncare, iar apoi pofta revine, apărând teama că se vor îngrășa la loc”, explică pentru The New York Post Sarah Davis, psihoterapeut.

În opinia experților americani, o altă problemă este faptul că multe persoane primesc aceste medicamente fără o evaluare psihologică prealabilă.

„Dacă ne gândim la chirurgia bariatrică, o evaluare psihologică are loc înainte de intervenție. În cazul acestor medicamente, de multe ori acest lucru nu se întâmplă”, mai spune Sarah Davis.

„Nu trata doar kilogramele”

Și specialiștii români spun că succesul tratamentului nu depinde doar de medicament, ci și de starea emoțională a pacientului.

„Deși la prima vedere nu pare necesar, înainte de începerea unei diete de slăbit trebuie rezolvate dificultățile emoționale, care de cele mai multe ori pot fi una din cauzele mâncatului compulsiv. Mai mult, identificând vulnerabilitățile, poți să pregătești strategii de prevenție și să ai un plan clar pentru recăderi, în loc să fie lăsat la întâmplare. Dacă observi că te compari, fixezi repede ținte nerealiste sau apar gânduri intruzive, e semn să ceri suport – medic plus psiholog sau terapeut cu experiență în tulburări de alimentație”, explică Luminița Tăbăran.

Psihologul spune că obiectivul nu ar trebui să fie slăbitul rapid, ci schimbarea treptată a obiceiurilor. „Sfatul meu este ca pașii să fie mici și siguri, ca în orice proces. Obiectivul trebuie să fie starea de bine, formarea unor obiceiuri sănătoase și schimbarea comportamentelor. Să fim blânzi cu noi, dar consecvenți în urmarea planului unui specialist. Nu orice dietă, oricât de eficientă ar fi, se potrivește tuturor, iar vulnerabilitățile personale pot sabota chiar și un plan foarte bun. De aceea este important să rămânem în contact cu un medic nutriționist”, conchide ea.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă utilizarea medicamentelor din clasa GLP-1 în tratamentul obezității, însă doar ca parte a unei abordări mai ample, care include alimentație sănătoasă, activitate fizică și monitorizare medicală. În ghidul publicat la sfârșitul anului trecut, OMS a precizat că recomandarea este una condiționată, invocând datele încă limitate privind eficacitatea și siguranța acestor tratamente pe termen lung.