Analiză Ce condiții tehnice ar trebui să îndeplinească un bloc comunist pentru a intra în programul „Lift pentru viață”

Camera Deputaților a adoptat recent legea Programului Național de Accesibilizare a Locuințelor „Lift pentru viață", proiect care promite să aducă ascensoare în blocurile de trei etaje sau mai multe, ridicate fără această dotare. Deși intenția legiuitorului este una de echitate socială, în special pentru persoanele vârstnice și pentru cele cu mobilitate redusă, realitatea tehnică a fondului construit din România riscă să limiteze drastic numărul blocurilor care vor putea beneficia efectiv de program. Matei Sumbasacu, fondatorul asociației Re:Rise și inginer constructor specializat în analiza clădirilor cu risc seismic, explică pentru „Adevărul” care sunt principalele obstacole tehnice și de ce legea, oricât de bine intenționată, nu va putea fi aplicată tuturor imobilelor vizate.

Blocuri de locuințe pe un bulevard din București. FOTO: Adevărul

Proiectul de lege, adoptat de Camera Deputaților după ce trecuse deja prin Senat, instituie un program multianual coordonat de Ministerul Dezvoltării și de Ministerul Proiectelor Europene. Programul vizează condominiile cu trei sau mai multe niveluri supraterane care nu au fost prevăzute cu lift încă din proiectul inițial. Legea exceptează clădirile clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice, precum și pe cele încadrate în clasele de risc seismic RsI sau RsII. Finanțarea va proveni din fonduri europene, transferuri de la bugetul de stat și, acolo unde este cazul, din bugetele locale sau contribuții ale asociațiilor de proprietari, prima etapă fiind un proiect pilot derulat pe 18 luni.

Prima limitare: lipsa spațiului din jurul blocului

Legea presupune, în varianta ei tehnică, montarea lifturilor pe fațadele exterioare ale clădirilor. Asta înseamnă că orice bloc vizat trebuie să dispună de un spațiu liber suficient în jurul său, o condiție care nu se regăsește peste tot. Sumbasacu trage un semnal de alarmă încă din start, explicând că această problemă nu este una nouă în domeniul consolidărilor seismice.

„Din punct de vedere tehnic, legea are mai multe limitări inerente. În primul rând, vorbim despre ascensoare care ar urma să fie montate în exteriorul clădirilor, pe una dintre fațade. Asta înseamnă că blocul trebuie să dispună de un spațiu pretabil în jurul lui, o curte care să permită instalarea unei astfel de structuri. Acest lucru este posibil în unele cartiere rezidențiale sau în cartiere-dormitor, însă foarte rar în zonele centrale ale marilor orașe. Aceasta este prima limitare și una foarte importantă. Fac o paralelă cu consolidarea seismică. Există o metodă de consolidare prin exoschelet, aflată acum în fază pilot în București, iar principala limitare este exact aceeași: lipsa spațiului perimetral necesar pentru montarea structurii exterioare", a explicat Matei Sumbasacu.

A doua limitare: intervențiile asupra pereților exteriori

Chiar și acolo unde spațiul din jurul blocului există, problema nu se oprește aici. Legarea unui lift exterior de clădirea existentă presupune, aproape întotdeauna, intervenții asupra structurii, inclusiv asupra pereților exteriori, indiferent dacă noua construcție este independentă sau alipită blocului. Inginerul insistă asupra faptului că fiecare astfel de intervenție are nevoie de o expertiză tehnică separată, care să confirme sau să infirme fezabilitatea proiectului.

„A doua limitare ține de structura clădirii. Chiar dacă liftul ar fi realizat ca o structură independentă, alipită construcției existente și nu prinsă direct de aceasta, tot ar presupune intervenții asupra clădirii, inclusiv asupra pereților exteriori. Din acest motiv, fiecare caz trebuie analizat separat. Nu se poate face o asemenea intervenție fără o expertiză tehnică, iar concluzia acesteia va stabili dacă imobilul permite sau nu instalarea liftului", a subliniat analistul.

A treia limitare: accesul din holurile comune

Odată depășite problemele legate de spațiu și de structură, mai rămâne o condiție esențială pentru ca un lift exterior să poată fi montat. Locatarii trebuie să aibă de unde să ajungă la el. Sumbasacu explică de ce configurația interioară a multor blocuri, în special poziția holurilor comune față de exterior, poate bloca definitiv proiectul, chiar dacă toate celelalte condiții tehnice sunt îndeplinite.

„În practică, ar trebui decupați pereții exteriori pentru realizarea accesului către lift. Aici apare a treia limitare: clădirea trebuie să aibă spații comune de circulație, respectiv holuri care au contact direct cu exteriorul. Dacă holurile sunt complet în interiorul clădirii și sunt înconjurate de apartamente, nu există o soluție tehnică rezonabilă pentru realizarea accesului către un lift exterior, fără a afecta proprietățile private", a explicat Matei Sumbasacu.

Cum se va putea aplica legea în practică

Cumulate, cele trei limitări reduc considerabil numărul real de blocuri care vor putea intra în program, chiar dacă acestea îndeplinesc teoretic criteriul celor trei etaje sau mai multe. Sumbasacu avertizează că mulți locatari s-ar putea considera eligibili fără să fie, de fapt, și beneficiari efectivi.

„Aceste trei limitări reduc semnificativ aria de aplicare a legii. Deși intenția este una legitimă și urmărește să ofere mai multă echitate socială persoanelor care locuiesc în blocuri fără lift, în practică vor exista numeroase situații în care legea nu va putea fi aplicată. Vor exista locatari ai unor blocuri de patru etaje sau mai înalte care, deși s-ar încadra teoretic, nu vor putea beneficia de această facilitate fie pentru că nu există spațiu în jurul clădirii, fie pentru că structura și configurația interioară a blocului nu permit o asemenea intervenție", a explicat Matei Sumbasacu.

Ce risc există pentru structura de rezistență a blocurilor

Dincolo de problema spațiului, rămâne întrebarea esențială pentru siguranța locatarilor. Mai precis, cât de mult afectează tăierea unui perete exterior comportarea clădirii la cutremur. Sumbasacu nu oferă un răspuns general, ci explică de ce fiecare intervenție trebuie tratată individual, chiar și în cazul clădirilor considerate, în general, mai rezistente.

„În ceea ce privește impactul asupra structurii de rezistență, răspunsul nu poate fi unul general. Fiecare clădire trebuie analizată individual. Este adevărat că o intervenție realizată într-o zonă unde există deja o fereastră este, în principiu, mai puțin invazivă decât una realizată într-un perete plin, însă acest lucru nu înseamnă automat că nu există riscuri. Orice intervenție asupra elementelor structurale ale unei clădiri, inclusiv asupra pereților perimetrali, influențează comportarea acesteia. Chiar și în cazul clădirilor pe cadre din beton armat, pereții exteriori contribuie la rigiditatea laterală a construcției și au un rol important în comportarea la cutremur. Prin urmare, orice mărire a golurilor existente sau realizarea unor noi deschideri presupune un compromis din punct de vedere structural. Acest compromis poate fi compensat prin măsuri suplimentare, precum armarea și consolidarea marginilor decupajelor, însă nu este vorba despre o simplă operațiune de tăiere a unui perete. Este nevoie de soluții tehnice complexe pentru ca nivelul de siguranță al clădirii să fie păstrat", a subliniat analistul.

Blocurile interbelice, cele mai vulnerabile la o asemenea intervenție

Nu toate clădirile vechi din România se află în aceeași situație. Sumbasacu atrage atenția că vechimea contează decisiv, iar imobilele ridicate înainte de anii 1960 intră într-o categorie de risc aparte atunci când vine vorba despre astfel de modificări structurale.

„Există clădiri care permit asemenea intervenții și altele în cazul cărora acestea nu sunt recomandate sau chiar imposibile. Mă refer în special la blocurile construite în perioada interbelică sau la cele ridicate înainte de anii 1960, unde asemenea modificări sunt mult mai dificil de realizat. În concluzie, legea reprezintă o facilitate importantă pentru locatarii blocurilor fără lift, însă nu trebuie creată impresia că ea va putea fi aplicată tuturor acestor clădiri. În realitate, ea se va adresa doar unui subset de imobile care îndeplinesc condițiile tehnice necesare", a explicat Matei Sumbasacu.