Ce sunt POP și cum îți afectează sănătatea. Pot ajunge în regiuni în care nu au fost niciodată utilizate

Se degradează foarte greu în natură și se pot concentra în țesuturile grase ale animalelor și oamenilor. Au efecte pe termen lung, din acest motiv la nivel internațional se fac eforturi pentru eliminarea lor. Este vorba despre Poluanții Organici Persistenți (POP).

Agricultura a fost una din sursele de POP, astăzi mai multe produse fiind interzise FOTO:Pixabay

Poluanții Organici Persistenți (POP) sunt substanțe chimice toxice care se degradează foarte greu în natură, pot rămâne în mediu zeci de ani și se acumulează treptat în organismele vii, inclusiv în corpul uman. Din cauza acestor caracteristici, ele pot fi transportate pe distanțe foarte mari prin aer și apă, ajungând în regiuni unde nu au fost niciodată produse sau utilizate.

POP nu provoacă, de regulă, o intoxicație imediată, însă pericolul constă în faptul că se acumulează treptat în organism și pot contribui, pe termen lung, la apariția unor boli cronice și a unor tulburări de dezvoltare.

POP sunt mai aproape de noi decât crezi. Provin din pesticide interzise (dar a căror utilizare a fost permisă în trecut), care nu s-au degradat. Au rămas în sol, au ajuns în apă, au fost ingerate de pești, peștii au fost mâncați de animale, iar în cele din urmă au ajuns în organismul uman.

POP mai provin din substanțe chimice industriale sau sunt generate accidental în urma unor procese precum arderea necontrolată a deșeurilor ori anumite activități industriale. La fel, odată ajunse în sol, apă și lanțul alimentar, ele se concentrează în țesuturile grase ale animalelor și oamenilor.

Deși multe dintre aceste substanțe sunt interzise, ele pot rămâne ani sau chiar decenii în clădiri, în sol ori în echipamente vechi, iar unele pot ajunge în organism prin alimente, praf sau apă.

Efectul acestora asupra sănătății umane nu se constată imediat, ci în timp, iar copiii sunt cei mai sensibili.

Potrivit informațiilor prezentate de Institutul Național de Sănătate Publică și susținute de evaluările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), expunerea îndelungată la poluanții organici persistenți (POP) este asociată cu o serie de efecte negative asupra sănătății.

Cele mai importante sunt:

- creșterea riscului de cancer – unii poluanți organici persistenți, precum dioxinele, au fost clasificați drept cancerigeni pentru om;

- tulburări endocrine – pot afecta funcționarea hormonilor, influențând metabolismul, dezvoltarea și reproducerea;

- afectarea sistemului reproducător – pot reduce fertilitatea și pot influența dezvoltarea fătului în timpul sarcinii;

- scăderea imunității – expunerea poate diminua capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor;

- tulburări neurologice și de dezvoltare – copiii expuși în perioada intrauterină sau în primii ani de viață pot prezenta întârzieri în dezvoltarea sistemului nervos, dificultăți de învățare sau probleme de comportament;

- afectarea ficatului și a altor organe – unele POP-uri pot produce leziuni hepatice și alte efecte toxice asupra organelor interne.

Fătul și copiii mici sunt categoriile cele mai expuse. Unele substanțe poluante persistente pot traversa placenta. În plus, aceste substanțe pot fi transmise și prin laptele matern, deși beneficiile alăptării rămân net superioare riscurilor asociate acestei expuneri.

Care sunt cei mai frecvenți poluanți organici persistenți

Cu toții am auzit de DDT, insecticidul care a revoluționat combaterea dăunătorilor și a malariei în secolul trecut, dar care astăzi este printre primii pe lista POP. Pesticidele organoclorurate sunt considerate astăzi deosebit de dăunătoare și interzise în agricultură în majoritatea țărilor, pentru că nu se descompun ușor și rămân în sol zeci de ani. Mai mult de atât, se adună în țesuturile grase ale animalelor și urcă în lanțul trofic.

Tot pe lista POP mai regăsim substanțele chimice industriale, bifenilii policlorurați (PCB), precum și produsele secundare neintenționate ale multor procese industriale, în special dibenzo-p-dioxinele policlorurate (PCDD) și dibenzofuranii (PCDF), cunoscuți în mod obișnuit sub denumirea de dioxine, potrivit informațiilor de pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății.

„La adoptarea Convenției de la Stockolm, lista cuprindea 12 substanțe considerate prioritare, incluzând pesticide organoclorurate (DDT, aldrin, dieldrin, clordan, heptaclor, mirex, toxafen și endrin), produse chimice industriale (PCB și HCB) și produși rezultați neintenționat din procese de combustie și procese industriale (dioxine și furani). Ulterior, lista a fost extinsă prin includerea altor substanțe persistente, printre care unele substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), compuși bromurați utilizați ca substanțe ignifuge și alte substanțe identificate ca prezentând risc pentru sănătatea umană și mediu”, arată specialiștii INSP, într-un articol pe site-ul propriu. De menționat că nu toate PFAS sunt considerate POP, ci doar anumite substanțe PFAS incluse în anexele Convenției de la Stockholm.

În prezent, în cadrul Convenției de la Stockholm, substanțele sunt împărțite în trei categorii principale, în funcție de riscuri și necesități: substanțe supuse eliminării (care se regăsesc în anexa A și a căror producție și utilizare trebuie să înceteze complet – de exemplu Aldrin, Dieldrin, Mirex și DDT-ul pentru uz agricol); substanțe supuse restricțiilor (se regăsesc în anexa B, iar producția și utilizarea lor sunt permise doar în mod excepțional și doar pentru scopuri specifice bine definite – de exemplu utilizarea de DDT pentru controlul vectorilor de malarie în anumite țări); substanțe formate neintenționat (se regăsesc în anexa C și acestea nu sunt produse intenționat, ci sunt eliberate ca produse secundare în procesele de ardere sau industriale – de exemplu dioxinele și furanii).

Laptele matern, un indicator al nivelului de POP

Ne expunem la substanțele chimice dăunătoare într-o varietate de moduri, de la alimentele pe care le consumăm, până la aerul pe care îl respirăm, acasă sau la muncă, pentru că POP se regăsesc într-o gamă variată de produse. Le regăsim, spre exemplu, în produsele ignifugate pentru a rezista riscului de incendiu.

Chiar dacă POP nu ne afectează în aceeași măsură pe toți, trebuie știut că și la niveluri scăzute determină efecte negative asupra sănătății: creșterea riscului de cancer, tulburări de reproducere, alterarea sistemului imunitar, tulburări neurocomportamentale, perturbări endocrine, genotoxicitate și creșterea numărului de malformații congenitale.

Organizația Mondială a Sănătății a colectat și evaluat informații privind nivelurile de poluanți organici persistenți din alimente încă din 1976.

În perioada 1987-2003, a coordonat trei studii internaționale privind laptele matern pentru a evalua nivelurile și tendințele dibenzodioxinelor policlorurate, dibenzofuranilor policlorurați și bifenililor policlorați de tip dioxină, OMS folosind laptele matern ca matrice de biomonitorizare.

„Analiza laptelui matern, a sângelui matern și a țesutului adipos sunt toate matrici relevante pentru evaluarea încărcăturii corporale pentru poluanți organici persistenți. Cu toate acestea, laptele matern este recunoscut ca matricea preferată deoarece are mai multe avantaje importante. Biomonitorizarea datelor din laptele matern poate oferi informații despre expunerea mamei, precum și a sugarilor. În plus, astfel de informații oferă îndrumări cu privire la necesitatea unor măsuri pentru reducerea nivelurilor acestor substanțe din alimente, care reprezintă principala sursă de expunere pentru majoritatea oamenilor. Mai recent, s-a recunoscut că laptele matern este o matrice ideală pentru monitorizarea generală a nivelurilor de poluanți organici persistenți din mediu”, se arată pe site-ul OMS.

Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți a intrat în vigoare în 2004, statele intensificând eforturile pentru a reduce expunerea mediului și a oamenilor la douăsprezece substanțe prioritare din această clasă.

S-a calculat o doză lunară tolerabilă

Organizația Mondială a Sănătății, în colaborare cu Food and Agriculture Organization (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură), a analizat dioxinele și compușii asemănători dioxinelor în mai multe rânduri.

„În iunie 2001, Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA) a examinat noi dovezi privind toxicitatea acestor substanțe chimice și a stabilit o doză lunară tolerabilă provizorie (PTMI) de 70 de picograme de dioxine și PCB-uri asemănătoare dioxinelor. La evaluarea dietelor standard din diferite părți ale lumii, rezultatele au indicat că aporturile estimate ale acestor substanțe chimice se apropie de sau depășesc această PTMI. Pe baza nivelurilor medii de contaminare raportate în studiul menționat mai sus, consumul uneia sau a două porții de somon de crescătorie pe săptămână ar duce la un aport lunar sub acest nivel. Cu toate acestea, o evaluare generală a riscurilor alimentare ar necesita includerea altor surse alimentare de dioxine și PCB-uri asemănătoare dioxinelor”, arată OMS.

Pentru prevenirea riscurilor asociate cu aceste substanțe, au fost luate mai multe măsuri pentru a reduce sau elimina emisiile de dioxine, PCB-uri de tip dioxină și alți poluanți organici persistenți înrudiți. Multe țări au implementat Convenția de la Stockholm privind POP (2001), care recomanda încetarea utilizării comerciale a 12 POP și reducerea sau eliminarea emisiilor acestora în mediu.

Pentru a monitoriza reducerea expunerii umane, OMS și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) derulează un program de monitorizare a POP din laptele matern. În cadrul programului s-a observat o scădere constantă a nivelurilor POP, din 1980, în majoritatea țărilor.

În privința alimentelor, Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS, care este un organism de gestionare a riscurilor format din 189 de membri oficiali (care acoperă aproximativ 99% din populația globului), a elaborat coduri de practică pentru dioxine și PCB-uri de tip dioxină din alimente. E vorba de măsuri direcționate la sursă pentru a reduce prezența POP în alimente, inclusiv în pește, precum și măsuri de reglementare, cum ar fi limitele în alimente și furaje.

Pentru că pesticidele de tip POP sunt interzise, comisia nu mai alocă o limită maximă de reziduuri (care presupune utilizarea intenționată și controlată a unui produs), ci folosește ca indicator EMRL (Extraneous Maximum Residue Limits). S-au stabilit astfel cantitățile maxime dintr-o substanță chimică permise în alimente, care provin exclusiv din contaminarea istorică a mediului (sol, apă), și nu din aplicarea lor directă pe culturi. Comisia Codex revizuiește și scade constant aceste limite de toleranță pe măsură ce concentrațiile de POP din mediu se diminuează natural de-a lungul deceniilor.

Toate deciziile Codex privind eliminarea treptată a acestor standarde pentru alimente și furaje sunt direct coordonate cu Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, asigurând că un pesticid interzis global își pierde treptat pragurile acceptate în comerțul internațional de alimente.

Pentru că poluanții organici persistenți (POP) sunt solubili în grăsimi (lipofili), ei se acumulează intens în țesuturile animale. De aceea, Codex Alimentarius a stabilit praguri extrem de stricte și metodologii de testare specifice pentru alimentele de origine animală susceptibile la contaminare, precum: laptele și produsele lactate, carnea și grăsimea animală, peștele și produsele marine.