Cartea iliesciana a mortilorn file moscovite

Cornul lunii s-a ridicat demult deasupra turlelor Kremlinului. Fara sa le pese de schimburile de focuri dintre doua BMW-uri mafiote, cei doi soldati care pazesc mausoleul lui Vladimir Ilici Lenin

Cornul lunii s-a ridicat demult deasupra turlelor Kremlinului. Fara sa le pese de schimburile de focuri dintre doua BMW-uri mafiote, cei doi soldati care pazesc mausoleul lui Vladimir Ilici Lenin sforaie pe frecventa Corului Armatei Rosii. Profitand de capitularea legendarilor ostasi rusi, o silueta vioaie se strecoara inauntru, zambindu-le cu gura pana la urechi si strangandu-le calduros mainile intepenite pe sticlele de vodca, o ia la fuga si nu se opreste decat la capataiul marelui Vladimir Ilici, caruia-i sopteste ceva, plin de emotie, transpirat, emotionat: "Hm, hm, sdrasti, Vladimir Ilici! Ma cunoasteti, nu? Nelu. Nelu, studentelu'... Romanul ala istet, care venea saptamanal la capataiul dumneavoastra luminat si va aducea flori. Si va recita si va canta... Nelu. In '72, dupa vizita lui in China, am intrat in conflict de idei cu Ceausescu. Pe Ceausescu trebuie sa-l stiti. E cu dumneavoastra acuma. Va rog? Nu, pe el nu l-au mumificat. De ce? Greu de spus. O sa-l intreb pe Voican. Hm, hm, sau pe Stanculescu. M-a vorbit de rau? Gangavitul ala care a intinat idealurile? Animalu'!... Dar nu de asta am venit pana aici, Vladimir Ilici... Am venit, sa-mi descarc sufletul... Corect, sigur, aveti dreptate, nu exista suflet, e o inventie a imperialistilor. Ce sa fac, m-am obisnuit prost de cand ma prefac... Hm, hm, sigur, constiinta... Determinata de conditiile obiective ale realitatii. Stiti ca s-a prabusit. Hm, hm, sandramaua, vreau sa zic. Eu acum... sunt presedinte. Nu, nu secretar general. Si am bagat tara intr-o alianta militara. Cu URSS? Nu, cu imperialistii. Americani. Nu fiti dur cu mine, Vladimir Ilici, ca numai eu stiu ce-i in sufletu', pardon, constiinta mea! Hm, hm, uite, plang... Pai, nu ne-ati invatat dumneavoastra sa ne orientam?! Daca asta era mersu'... Ma intelegeti? Adica si dumneavostra ati fi procedat la fel? Zau? Sa plec linistit? Nu sunteti suparat pe mine? Am inteles, o sa am grija de Ceausescu si de Stalin... Dar mai e pana atunci. Ohooo, ma simt ca nou... Si dumneavoastra aratati foarte bine, va intretin bine astia. E ca pe vremuri... Sa va cant ceva? Ce as vrea sa-mi urati? Sa rad si pe ruinele statuii Libertatii, ca s-a prabusit sandaramaua globalist-capitalista. Hm, hm. Sa va cant ceva ca acum 50 de ani? Le-am uitat pe toate, dar poate gasesc ceva... Aha, da. Ma inec in ochii tai/ La lu la lu lei/ Plang doar noaptea dupa ei/ La lu la lu leeei, mai, draga. E, v-a placut, Vladimir Ilici?!