Burgerul vegetal, interzis pe hârtie. De ce mâncarea a devenit o problemă de identitate în Europa

Discuția despre „burgerul vegetal” nu este o simplă dispută de etichetă, ci o negociere identitară. „Mâncarea funcționează ca un reglator emoțional, un marcator de apartenență și un simbol moral”, explică psihologul clinician și psihoterapeutul Mirela Maftei. Când un „cuvânt-cult” - precum „burger”, „cârnat” sau „friptură” - este atașat unui produs pe bază de plante, se activează reacții de respingere și confuzie. În plan psihologic, se declanșează sentimentul că „ni se ia ceva”, apare disonanța cognitivă („valorile mele vs. obiceiurile mele”) și mecanismele de protecție identitară („nu asta ne reprezintă”).

Sursă foto: Shutterstock

Hrana ca limbaj emoțional și social

Potrivit psihologului, alimentele sunt încărcate emoțional pentru că ele funcționează ca ancore afective. „Mesele de familie, sărbătorile sau mirosul unei fripturi produc ancore episodice care codifică emoții plăcute. Ulterior, semnalele senzoriale reactivează afectul prin condiționare clasică”, explică Mirela Maftei. În plus, senzațiile interne de foame și sațietate se împletesc cu starea afectivă: de multe ori, mâncatul devine o strategie de reglare emoțională: un mod de calmare sau de amortizare.

„Hrana este un limbaj social. Ce mănânci comunică valori, statut, gen. În multe microculturi, carnea semnifică putere, grijă sau ospitalitate”, subliniază ea. În cercetarea pe care o desfășoară „Corelația dintre tipul de atașament parental și tulburările de comportament alimentar în rândul adolescenților”, observă cum dinamica atașamentului modelează imaginea corporală și controlul alimentar. „Pattern-urile timpurii de atașament, de exemplu o figură parentală critică sau evitantă, se leagă de perfecționism, control corporal și vulnerabilitate la presiunea normelor”, spune psihologul.

De ce un burger vegetal poate fi perceput ca o amenințare

„Ceea ce gătim și mâncăm este parte a schemei de sine. Ești ceea ce mănânci. Când un simbol consacrat e resemnificat, activăm apărarea identitară”, explică Mirela Maftei. Potrivit teoriei identității sociale, marcatorii culinari delimitează „noi” și „ei”. Termenii precum „vegan” sau „plant-based” pot fi citiți ca semnale de trib, provocând polarizare. În același timp, în cultura masculinității normative, reducerea consumului de carne poate fi percepută ca o pierdere de statut, iar eticheta vegetală devine un mesaj despre cine ești - nu doar despre ce mănânci.

Limbajul are un rol major în acceptarea noilor produse. „Cuvintele sunt declanșatori afectivi. Burger - nu descrie doar o formă; activează o întreagă narațiune culturală: grătarul, familia, duminica”, spune psihologul. Când același cuvânt e folosit pentru un produs vegetal, pentru unii normalizează, iar pentru alții „profanizează” tradiția. „Framing-ul senzorial - „suculent, crocant” - reduce rezistența mai bine decât moralizarea („mai sănătos” „mai etic”). Claritatea formulării (‘pe bază de plante, tip burger’) scade anxietatea semantică”, adaugă ea.

Mulți oameni se declară pro-sustenabilitate, dar resping alternativele vegetale. „Aici operează așa-numitul meat paradox: iubesc animalele, dar mănânc animale. Acest conflict interior produce disconfort, care e gestionat prin raționalizări („doar ocazional”), negarea agențialității animalului sau devalorizarea alternativului („nu e pe bune”).” Psihologul descrie și o altă formă de conflict intern: self-discrepancy: diferența dintre ”eu ideal” (eco, sănătos) și ”eu actual” (obiceiurile cotidiene), care generează rușine și iritare. „De aceea, un mesaj pro-vegetal poate fi respins nu pentru conținut, ci pentru că activează această discrepanță.”

Tradiția postului și paradoxul modern

Medicul nutriționist Maria Varga crede că dezbaterea despre burgerii vegetali s-a îndepărtat de la esența alimentației: sănătatea și calitatea hranei. „Se mută atenția de la sănătate, care este principalul scop pentru care noi ar trebui să mâncăm, pe limbaj și pe emoții, pe amintiri. Ar trebui clar să ne concentrăm pe beneficiul real pe care îl aduce mâncarea asupra corpului nostru: nutrienți de calitate, proveniență sustenabilă, animale crescute natural”, spune ea.

Maria Varga amintește că românii au o tradiție milenară a postului, echivalentă cu o alimentație vegetală periodică. „De peste 2.000 de ani, românii au mâncat vegan, minim de două ori pe săptămână și în toate posturile mari: adică peste 200 de zile pe an”, explică medicul. Această practică, spune ea, s-a pierdut treptat după comunism, când s-au schimbat obiceiurile alimentare. „Astăzi, oamenii nu mai mănâncă de post, ci din tabere: fie anti, fie pro-vegan, fără să se mai raporteze la conținutul autentic al mâncării.”

Medicul atrage atenția și asupra confuziei create de etichetele comerciale. „Personal, nici mie nu-mi plac alimentele etichetate „plant-based tuna” sau „plant-based somon”. Sunt alternative vegane foarte slabe din punctul de vedere al calității și pot încurca publicul. Dacă păstrăm denumirile tradiționale și adăugăm doar eticheta „plant-based”, inducem confuzie.”

Pentru ea, cheia unei alimentații sănătoase stă în preparatele simple, integrale, nu în semipreparate care imită carnea: „Mâncarea sănătoasă înseamnă să gătești acasă, din alimente cât mai puțin procesate, ecologice și de sezon, indiferent dacă e cu sau fără carne.”

Când mâncarea devine poveste

„Burgerul vegetal nu ne supără ca obiect alimentar, ci ca obiect psihologic: atinge memoria, apartenența, statutul, felul în care ne spunem povestea”, completează psihologul Mirela Maftei. Soluția, spune ea, este să privim limbajul culinar ca pe un spațiu de punte, nu de conflict. „Dacă onorăm tradiția și extindem repertoriul culinar fără a impune identități, reducem disonanța și facem loc unor alegeri mai flexibile. În cabinet, în școală, în media sau la raft, cheia nu este să înlocuim, ci să îmbogățim cine suntem, și ce mâncăm.”

„Adio burgeri și cârnați vegetarieni”

Parlamentul European a votat pe 8 octombrie 2025 interzicerea utilizării termenilor „friptură”, „cârnat” și „hamburger” pentru produsele care nu conțin carne, potrivit agenției AFP.

Propunerea, susținută de politicienii de dreapta, a fost adoptată cu 355 de voturi pentru și 247 împotrivă. Noua reglementare vizează interzicerea denumirilor precum „friptură vegetariană” sau „burger vegetarian” pentru preparatele pe bază de plante.

„Este vorba despre transparență și claritate pentru consumatori și recunoașterea muncii fermierilor noștri”, a declarat Céline Imart, eurodeputată din Partidul Popular European, inițiatoarea proiectului de lege. Ea a adăugat că scopul nu este interzicerea alternativelor vegetale, ci „promovarea termenilor cu adevărata lor semnificație”.

Totuși, măsura urmează să fie negociată în continuare cu statele membre ale Uniunii Europene, notează Agerpres.

Subiectul a divizat puternic plenul european. Deputatul german Peter Liese a considerat „rușinos” că Parlamentul își dedică timpul „unor astfel de absurdități”, argumentând că „nimeni nu îi consideră proști pe consumatori - dacă pe un ambalaj scrie «burger vegetarian», fiecare poate decide dacă îl cumpără sau nu”.

De cealaltă parte, europarlamentarii ecologiști au criticat inițiativa, acuzând „lobby-ul cărnii” că încearcă să-și slăbească concurenții din industria alimentară inovatoare. „Această lege nu este despre claritate, ci despre protejarea intereselor vechilor jucători”, a spus olandeza Anna Strolenberg.

Produsele vegetale care imită carnea au cunoscut o creștere rapidă în ultimii ani, pe fondul interesului tot mai mare pentru alimentație sănătoasă, bunăstarea animalelor și reducerea amprentei de carbon. În 2020, o propunere similară a fost respinsă, dar schimbarea echilibrului politic după alegerile europene din 2024, când dreapta și extrema-dreaptă au câștigat teren, a relansat subiectul.