Bucureşti: "Propretar" în centrul vechi sau stăpân peste şobolani şi gunoaie

Bucureşti: "Propretar" în centrul vechi sau stăpân peste şobolani şi gunoaie

În centrul istoric al Bucureştiului, cafeaua are întotdeauna un iz de praf şi mizerie. Printre picioarele celor care-şi sorb agale cafeaua sau berea se perindă puradeii trimişi la cerşit de ţiganii care au invadat clădirile dărăpănate din jur. O parte din vechile ateliere de croitorie sau prăvălii închise adăpostesc familii întregi de rromi.

Peste Mugurel şi familia sa am dat într-o după amiază de joi. Se juca împreună cu cei patru fraţi ai săi în praful de pe Gabroveni. Are nu mai mult de patru ani, un tricou care îl acoperă aproape în întregime şi e desculţ.

Citiţi şi:

Bucureşti: Mizeria de pe Lipscani, în „The New York Times“

Face castele de nisip din pământul răscolit de muncitori. Locuieşte împreună cu cei patru fraţi ai săi, părinţii ş bunicii într-o încăpere, fostă prăvălie, unde o ţigăncuşă tânără vântură de zor o pătură roşie.

Vizavi câteva cupluri privesc prin fumul de ţigară de pe terasa unui pub zbenguiala puradeilor.

Prăvălii transformate în case, pe Gabroveni

"Cum stăm aici? Abuziv cum altfel?! Noi nu suntem propretari aici", începe să povesteacă Miţa, în timp ce iese din camera mică. Are 60 de ani. Fiecare gest al ei e urmărit de tot clanul cu atenţie. Din cameră se aude "Auzi, fă, vrea să ştie ce e cu no? Păi, dacă află Primăria că stăm aici, nu vie şi ne dă afară?! Auzi, să n-o laşi, fă, să facă poze. Dacă e cu poze , să te cari". 

Face doi paşi, îşi pune mâinile în şold şi rezumă întreaga poveste a familiei în câteva cuvinte: "Ce să vă spun? Că suntem mulţi, săraci şi că niciunul nu munceşte? Că ăştia mici mai fac un ban de la ăştia de beau prin cârciumi?". Nu-i place să se vaite. Cu şobolanii şi cu mizeria s-a obişnuit. Nu stă de azi, de ieri într-o locuinţă încropită. "Te mai pomeneşti cu câte unu' noaptea (şobolan, n.r), dar nu-i mai bagă nimeni în seamă. Dacă am avea unde ne duce, ne-am duce, da' dacă n-ai, stai şi aici", adaugă ţiganca.

Clanul Miţei nu este singurul care şi-a găsit adăpost în vechile clădiri aflate în prag de demolare din centrul istoric al Capitalei. La câţiva metri de ei, o altă fostă prăvălie adăposteşte o familie de ţigani. În total peste circa 16 persoane îşi duc traiul în cele două cămăruţe de pe Gabroveni sub privirile învăluite în fum de ţigară ale muşteriilor teraselor de vizavi.

Jumătate din chiraşii nu au acte

Centrul vechi a ajuns să fie locuit în proporţie covărşitoare de familii de rromi care ocupă abuziv clădirile lăsate în paragină. Proprietarii rămaşi în astfel de imobile aflate la un pas de prăbuşire îşi aduc cu greu aminte cum arăta centrul vechi înainte de a începe lucrările şi de a fi dat uitării de autorităţi.

"Înainte de Revoluţie toată curtea asta era plină de flori. Aveam şi femeie de serviciu. Acum din tot blocul doar 4- 5 sunt proprietari. Restul îs chiriaşi, şi din ăştia jumătate stau fără acte", povesteşte cu amar Laurenţiu D., de 25 de ani. Locuieşte în centrul istoric de când se ştie. Apartamentul l-a moştenit de la părinţi. L-ar vinde, dar nu are cui. "Cine îl cumpără? Cine vine aici când vede dărăpănăturile astea?! Şi apoi nici, nu-mi vine să-l dau pe o nimica toată", adaugă el.

Niţă Marian, lăcătuş de meserie, este de trei ani administrator al imobilului de la numărul 30 de pe strada Franceză. Stă în bloc de 31 de ani. A prins şi vremurile bune de dinainte de Revoluţie, când clădirea nu avea crăpături cât pumnul, şi gunoaiele nu împănziseră curtea interioară. Cu nostalgie îşi aminteşte şi el că pe vremuri exista în bloc şi o femeie care făcea curat, iar scara blocului nu mirosea greu a urină, ca azi. "Mi-e ruşine să aduc pe cineva în vizită. Că zice: 'Bă, tu aici stai?!' Şi până sus nu pot să-l leg la ochi sau la nas", spune cu năduf nea' Marian.  

Locatar în centrul vechi, fără apă şi canalizare

"Când ai ţigani s-a dus dracu' totul. Sunt şi ţigani care sunt corecţi, care plătesc, dar de făcut curat nu fac şi când le ceri bani de întreţinere ameninţă că dau foc la scară, că ei oricum pleacă, se duc ca ţiganu' cu cortu'. Stau şi 7-8 într-o cameră şi se împuiază ca şoarecii. Pohta care o râvnesc e să scap de parveniţi", a declarat amărăt nea Marian.

Din toate locuinţele din bloc, circa 40, doar opt au gaze şi din ele doar patru au centrale termice. Restul locatarilor, dintre care mulţi stau abuziv, se descurcă cum poate: şi-au cumpărat butelii sau fură curent, potrivit şefului de bloc. "Am fost  să le spun să facă o razie şi la mine în imobil. Mi-au zis că să plătesc. Le-am zis şi eu: 'Bă, ăştia fură de la voi, nu de la mine. De ce să plătesc reclamaţia. Lasă să tot fure'", istoriseşte bărbatul întâmplarea.

Întreaga povară a facturilor de lună de lună o duc cei câţiva proprietari din imobil. "Păi contractele de apă le-am făcut pe numele nostru, al proprietarilor. Din cauza datoriilor am avut apa oprită şi un an şi jumătate. De tot răsul. Să stai în buricu' tărgului şi să nu ai apă. Îmi aducea gineri-miu apă cu bidoanele din Pantelimon", istoriseşte nea Marian.

Se uită cu jind la cei care au reuşit să vândă parterul cădirilor şi unde au fost deschise cafenele sau diverse localuri. Ar vrea să vină şi la el un investitor că poate ar mai băgă ceva bani în clădire. "Uite, pe partea stângă e înfundată canalizarea. Acu' a secat, dar pănă mai ieri, aici, plutea rahatu'", îsi spune oful omul, arătându-ne intrarea din spate.

13 lei pe lună, întreţinerea în centrul vechi al Bucureştiului

E scârbit de cum a ajuns clădirea, dar nu s-ar da dus de acolo pentru nimic în lume, că doar nu e proprietar degeaba. "Ne-au zis ăştia de la Primărie că să ne mute într-un bloc şi să plătim chirie. Auzi, să plătesc chirie, un milion aşa, plus dări pentru apartamentul de aici. Da, păi, eu sunt proprietar aici", se arată amuzat de ideea autorităţilor nea' Marian. "Şi apoi, unde dracu' ai mai văzut dumneata 13 lei întreţinerea de persoană. Că peste tot e 70-90 de lei. Eu nu ajung la 1.200.000 de lei (lei vchi, n.r) nici cu 6-7 persoane", adaugă administratorul.

Potrivit locatarilor, pentru blocul de pe strada Franceză s-a depus în urmă cu aproximativ doi ani un dosar pentru  consolidare. Deocamdată nu s-a întâmplat nimic.

"Vin străinii să bea o cafea din aia şi se uită la dărâmături. Fac şi eu ca Brucan: îmi pare rău că sunt român. Şi cu asta am spus tot", a conchis nea' Marian.