Blestemul Congo

de către Adrian Năstase cu fuga românilor în respectivul stat african, s-a dovedit a fi un balon de săpun. La doi ani de la acest episod aflăm că, deşi românii nu au năvălit în Congo,

de către Adrian Năstase cu fuga românilor în respectivul stat african, s-a dovedit a fi un balon de săpun. La doi ani de la acest episod aflăm că, deşi românii nu au năvălit în Congo, ţara cu pricina a fost totuşi invadată de produse "Made in Romania". Care produse au fost taman din categoria celor puse sub embargo acolo, din 2003 încoace, adică armament şi tehnică militară. Descoperirea făcută de Amnesty International reprezintă, practic, a doua petardă pe care această organizaţie o aruncă în curtea României, după cea legată de închisorile secrete ale CIA. La doar câteva zile, Marius Oprea, consilierul premierului Tăriceanu, pune şi el paie pe foc. Oprea a vorbit despre un contract ilegal încheiat între România şi Iran, prin care ţara noastră a vândut rachete acestui stat, deşi exista un embargo în acest sens. În vara acestui an, un alt raport al organizaţiei britanice Oxfam sugera ideea că rebelii irakieni ar folosi gloanţe din România, care au invadat, practic, piaţa neagră din zonă. Puse cap la cap, aceste informaţii plasează România în postura unui mare producător de armament, pe lista celor mai tari jucători de pe piaţă, care acoperă simultan cererea de pe câteva continente. Cifrele oficiale, pe care le publică anual Agenţia Naţională de Control al Exporturilor, arată însă cu totul altceva.
În 2004, spre exemplu, valoarea exporturilor de armament şi muniţie făcute de ţara noastră a depăşit cu puţin 40 milioane de dolari. Scriptele mai arată şi faptul că, în ultimii şapte ani, exporturile de armament au scăzut de aproximativ 4 ori. Fenomenul este unul normal, ţinând cont de starea jalnică în care au ajuns producătorii autohtoni de profil. În urmă cu câteva săptămâni, uzina Nitramonia Făgăraş a fost la un pas să sară în aer, după ce Electrica i-a oprit curentul pentru neplată. Întregul flux tehnologic s-a blocat, iar cazanele aflate sub presiune abia au fost ţinute sub control. Or, cu producători care trăiesc de pe-o zi pe alta, e greu de crezut că poţi cuceri vreo piaţă externă, fie ea chiar şi cea din Congo. Propriu-zis, companiile care exportă în prezent armament se pot număra pe degetele de la o mână.Vremurile în care România alimenta pieţele externe cu arme şi muniţii au apus acum 17 ani, odată cu lichidarea Securităţii. În acea perioadă nu se ţinea cont de embargouri, înţelegeri sau tot soiul de tratate internaţionale, ci doar de cumetriile pe care Ceauşescu le avea cu diverşi dictatori. De asta se şi ajunsese ca exporturile noastre anuale de armament să depăşească miliardul de dolari, fiind una dintre cele mai rentabile activităţi comerciale. Acum, pe lista produselor a căror valoare abia însumează 40 de milioane de dolari mai figurează armele de calibru mic, niscaiva muniţie şi ceva piese componente. Să crezi că acestea ar putea alimenta concomitent piaţa neagră din Congo şi Iran, ba chiar să mai ajungă şi pentru rebelii din Irak, ar fi absurd. Asemenea fumigene, aruncate în presă de către ONG-uri ce vor să-şi facă imagine pe spatele României, sunt previzibile. Grav este însă că personaje ce ocupă funcţii publice şi umblă în anturajul demnitarilor ţin isonul organizaţiilor care caută să-şi sporească notorietatea.