Bilet de dragoste catre New Orleans

Mi se frange inima sami vad frumosul oras scufundat, dar ma aflu la o distanta de 90 de mile, si durerea mea nu reprezinta nimic in comparatie cu suferinta oamenilor care se afla, acum, acolo. New

Mi se frange inima sami vad frumosul oras scufundat, dar ma aflu la o distanta de 90 de mile, si durerea mea nu reprezinta nimic in comparatie cu suferinta oamenilor care se afla, acum, acolo. New Orleans va fi reconstruit, dar nu va mai fi niciodata orasul pe carel stiam sil iubeam eu. Il comparam deseori cu Venetia datorita frumusetii si diafanului ei, dragostei de muzica, arta si carnaval. Problema supravietuirii Venetiei a preocupat lumea timp de secole, dar putini sau gandit tot atat de mult la salvarea New Orleansului. New Orleans a fost, si poate ca inca mai este, un oras comercial infloritor, de o importanta cruciala in controlarea gurii de varsare a raului Mississippi, vital pentru industria americana si pentru accesul la Golful Mexic. Jean de Bienville a fondat orasul in 1718, netinand seama de avertismentul inginerilor in legatura cu construirea unui drum intre raul Mississippi, golful Mexic si un lac imens spre nord. Mlastinile, care slujeau candva la imblanzirea salbaticiei vanturilor, au disparut, victime ale marilor industrii de exploatare a petrolului si ale incalzirii globale. Marile sunt mai calde, oameni buni, si acesta este rezultatul! Consolarea New Orleansului a fost muzica lui, mancarea lui, festivalurile si saracii sai. Aceasta a fost cea mai cruda piata de sclavi din America si cel mai nordic punct al Caraibilor in care era dezvoltat comertul cu arme, rom si oameni. Muzica din New Orleans a calatorit in susul raului si a devenit muzica Americii. Am fost generatorii unei energii umane si culturale multe secole la rand, dar toata aceasta generozitate nu a dus insa la aparitia nici unei preocupari in privinta viitorului sau, nici un strigat de ajutor mondial pentru mortile lor inevitabile. Corpul de Genisti al Armatei a salvat cu eroism orasul in timpul inundatiilor din 1927, dar atunci a fost, ca si acum, un raspuns intrun moment de criza, fara masuri de prevedere, fara nici o grija in ceea ce priveste viitorul. Asa ca iatane scufundandune in apa din jurul nostru, inecandune in propria mizerie, saracie si incompetenta si in lacomia celor de dinaintea noastra.