Berăria lui Caragiale

Despre vin am mai vorbit. Despre bere, mai deloc. Poate şi pentru că românul este mai legat de datina şi rodulpodgoriilor care înnobilează acest pământ. Sămânţa viilor este parcă

Despre vin am mai vorbit. Despre bere, mai deloc. Poate şi pentru că românul este mai legat de datina şi rodulpodgoriilor care înnobilează acest pământ. Sămânţa viilor este parcă întreţăsută în fiinţa acestui neam. Nunţi, botezuri, înmormântări şi sărbători - vinul a fost "frate cu românul". Dar şi licoarea blondă cu guler de spumă a trezit pasiuni şi a însufleţit spiritul atâtor mari români, ziditori de cultură şi tradiţie. Iar istoria berăriilor în România merită şi ea toată atenţia noastră. Două berării, citesc în Album literar gastronomic, a avut şi Caragiale. Nu ca să pară excentric, scrie Paul Bujor, ci de nevoie, ca să-şi mai rotunjească veniturile de scriitor. Prima berărie s-a numit "Academia
Bene Bibenti
" şi s-a deschis pe strada Smârdan, a doua s-a aflat în Piaţa Teatrului. Nici una însă nu s-a dovedit o afacere prosperă. Pentru că, aşa cum era de aşteptat, arta negoţului îi era mult mai străină lui Caragiale decât arta condeiului. Paul Bujor îşi aduce aminte că, într-o noapte pe la 11, s-a dus la berăria "Bene Bibenti". "Nu era decât un singur client", povesteşte el. "Caragiale, voind să scape de el, fiindcă aştepta să-i vie nişte prieteni cu cari să stea la taifas în odăiţa de dindos, se duce le el aşa agale şi-i spune: Vezi, d-le, merge greu comerţu'. Clienţi puţini, cheltuieli multe. Iată, cum e şi acum, un singur client pentru care trebuie să plăteşti chirie, să consumi lumina degeaba şi altele... Bietul client, care venise desigur, de dragul lui Caragiale, auzindu-l cum se căina, mai stătu o minută şi apoi plăti şi plecă. De multe ori, în acest caz, Caragiale închidea berăria şi se ducea în odăiţa de dindos, unde îl aşteptau prietenii." Să ne imaginăm pentru o clipă că ne aflăm în berăria lui nenea Iancu, că ne-am aşezat la o masă şi ciocnim o halbă de bere în cinstea lui! şi ce ar merge la un pahar de bere? Poate aceste saleuri cu parmezan.

Saleuri cu parmezan şi muştar
Pentru 16-18 bucăţi
Ingrediente: 250 g aluat franţuzesc, 2-3 linguri muştar franţuzesc, 50-100 g parmezan proaspăt ras (sau caşcaval), 1-2 gălbenuşuri
Preparare: Se taie aluatul în jumătate şi se întinde fiecare bucată într-o foaie dreptunghiulară (25 x 15 cm). Se ţin 30 de minute la frigider, acoperite cu folie de aluminiu. Se întinde apoi muştarul uniform pe ambele foi şi se presară parmezanul ras pe o singură foaie. Se aşază a doua foaie deasupra, cu partea unsă cu muştar în jos, şi se presează cu grijă. Se mai lasă la rece 30 de minute. Se decupează apoi marginile dreptunghiului şi se taie în jumătate pe lungime, apoi în benzi late de 2 cm. Se pun saleurile în tava unsă, se ung cu puţin gălbenuş bătut. Se rumenesc în cuptorul încins cca 15 minute, la foc potrivit.

ştiaţi că ?
În întreaga lume, mai mult de 20000 de sortimente de bere sunt îmbuteliate prin 180 de procedee, de la normală, slab alcoolizată, la cea amară, fără alcool sau bere neagră.