Bătaie copiilor, cea mai gravă crimă!

Acest îndemn de suflet nu este o poruncă tiranică sau o obligaţie împovărătoare, ci o necesitate de dăinuire şi împlinire spirituală a fiecărui cetăţean al ţării, indiferent dacă are

Acest îndemn de suflet nu este o poruncă tiranică sau o obligaţie împovărătoare, ci o necesitate de dăinuire şi împlinire spirituală a fiecărui cetăţean al ţării, indiferent dacă are ori nu copii şi indiferent de poziţia ocupată în societate. E îndeajuns să ne gândim că, fără tinerele vlăstare, o naţiune ar pieri într-o sută de ani, iar, fără ocrotirea şi creşterea lor socială, ar trăi şi mai puţin. Nu în zadar se spune despre suavele făpturi că sunt inima universului. Dar copiii sunt şi avuţia cea mai de preţ a unei ţări, sunt florile cele mai frumoase şi balsamul cel mai tămăduitor al tuturor suferinţelor. În preajma lor, rămânem veşnic tineri şi apţi de muncă şi de creaţie aleasă. Ei sunt motivaţia noastră de dăinuire şi împlinire. şi totuşi, ce trist şi păgubitor pentru omenire este adevărul incontestabil că modul general de comportare al celor mari faţă de copilărie este din ce în ce mai vitreg şi condamnabil! Unii părinţi cred că bătaia este ruptă din... gard, nu din inimă! Om adevărat nu poate fi decât acela care se gândeşte, în orice clipă, cum să ajute copiii, nu cum să-i mutileze sufleteşte. Ar trebui, în primă urgenţă naţională, să se elaboreze legi pentru apărarea şi protecţia copiilor! Să fie decretată interzicerea pedepselor severe, iar în cazurile nefericite, să se cerceteze toţi factorii implicaţi. Să se ia măsuri ca pentru cea mai gravă crimă! Din nici o familie, din nici o şcoală sau altă instituţie şi din nici o conştiinţă, n-ar trebui să lipsească poruncile pentru salvarea şi protejarea copilăriei: 1. Nu ucideţi şi nu bateţi copiii; 2. Nu-i ţineţi flămânzi şi desculţi; 3. Nu-i ţineţi în bezna neştiinţei; 4. Nu-i lăsaţi să fure, să fumeze, să mintă, să se drogheze; 5. Nu-i lăsaţi singuri şi nesupravegheaţi; 6. Nu le provocaţi plâns şi suferinţe; 7. Nu le tulburaţi joaca şi liniştea; 8. Nu le daţi exemple urâte! Personal aş dori să pot fi contrazis! Consider că nu sărăcia, incultura şi corupţia sunt cele mai grave greşeli ale politicii noastre naţionale, ci lipsa de răspundere şi grijă pentru copii, adică pentru destinul ţării. Nu mai continui, ca să dau cuvântul faptelor.
Prof. N. BădiţăComuna Dobrun, Judeţul Olt