Avem brățări electronice, dar multe victime refuză montarea lor. „Pentru mine este o dezamăgire foarte mare”

Mai multe fapte penale, de la un an la altul, se înregistrează în domeniul violenței domestice. Iar pe lânga cifre, îngrijorează foarte tare faptul că victimele refuză să accepte montarea brățărilor electronice pentru monitorizarea agresorilor.

Brățările electronice sunt disponibile în toate județele țării FOTo: Alina Mitran

Numărul faptelor penale în domeniul violenței domestice a crescut cu 5,3% în primele opt luni ale acestui față, comparativ cu perioada similară a anului trecut, arată datele Poliției. „Lovirea sau alte violențe” este infracțiunea cu cea mai mare pondere în total (61%, 24.743 de fapte), urmată de „amenințarea” (13%, 5.135 de fapte). Au fost în schimb și câteva mii de încălcări ale ordinelor de protecție și ordinelor de protecție provizorii, iar asta în condițiile în care încă foarte puține dintre victimele violenței sunt de acord cu montarea brățărilor electronice de monitorizare a agresorilor. Încălcări ale ordinelor de protecție, arată datele, s-au înregistrat și în cazul în care agresorii erau monitorizați electronic.

La nivel național, cele mai multe infracțiuni au fost comise în mediul urban – 21.760, față de 18.482 în mediul rural. Agresiunile au loc în special la domiciliu, însă și în spațiul public se produc mii de fapte. Aproape 20% (7.752 fapte) dintre infracțiuni au fost comise, în primele opt luni ale acestui an, în spațiul public.

Polițiștii au identificat aproape 41.000 agresori care au comis infracțiuni în perioada menționată, acestora căzându-le victime 42.295 persoane.

În aceeași perioadă, instanțele judecătorești au emis 8.745 de ordine de protecție, 3.622 fiind provenite din ordine de protecție provizorii. S-a înregistrat un număr enorm de încălcări ale ordinelor de protecție - 3.439 de infracțiuni.

Brățări electronice, în doar 11% dintre cazurile pentru care s-a emis ordin de protecție

Până la 1 octombrie 2024, când folosirea sistemelor electronice de monitorizare (SIME) s-a generalizat la nivelul întregii țări în cazul violenței domestice, brățările au fost folosite în județele: Bacău, Brașov, Cluj, Călărași, Caraș – Severin, Constanța, Covasna, Galați, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Iași, Mehedinți, Mureș, Neamț, Prahova, Sibiu, Sălaj, Satu Mare, Teleorman, Vâlcea, Vrancea și Vaslui. În toate aceste județe au fost emise 9.564 de instrumente de protecție pentru victimele violenței domestice (dintre care 5.193 de ordine de protecție provizorii și 4.371 de ordine de protecție emise de instanțele judecătorești). În doar 1.033 de situații, în schimb, a fost pusă în aplicare măsura „obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere”, reprezentând aproximativ 11% din totalul ordinelor de protecție provizorii emise și ordinelor de protecție emise de instanțele judecătorești.

Peste jumătate dintre agresorii monitorizați cu brățară electronică fie au încălcat ordinului de protecție/ordinul de protecție provizoriu 584, fie chiar au distrus dispozitivul – 59 cazuri. În urma acestor infracțiuni, 52 de gresori au fost reținuți, 16 au fost arestați preventiv, doi au fost arestați la domiciliu, iar 11 au fost plasați sub control judiciar.

„Polițiștii emit ordine de protecție provizorii, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, când constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie puse în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestuia”, precizează polițiștii.

Deși pare greu de crezut, victimele refuză în continuare în număr mare montarea brățărilor electronice, iar în lipsa acordului acestora agresorii nu pot fi supuși acestei măsuri.

Această constatare este, spune președinta Asociației Necuvinte, Simona Voicescu, o mare dezamăgire și îngrijorează mai mult decât creșterea numărului de infracțiuni de la un an la altul.

„Eu nu aș interpreta neapărat că fenomenul violenței crește. Eu aș interpreta aceste date că suntem mai conștienți asupra formelor de violență. Dacă în urmă cu cinci ani erau 20.000 cazuri raportate la poliție, acum sunt 60.000 – 80.000 pe an. Nu este o creștere a violenței, cât a faptului că s-a schimbat legea, s-au creat aceste instrumente, ordinele de protecție, s-a implementat sistemul de monitorizare electronică. Adică femeile încep să vadă că există măsuri pentru a le proteja și prind curaj să ceară ajutorul”, explică Simona Voicescu.

Raportările la poliție sunt însă departe de a oglindi cu adevărat fenomenul violenței domestice. Datele internaționale, spune Simona Voicescu, arată că una din patru femei este victima unei forme de violență.

„Ce mă îngrijorează pe mine este faptul că, deși s-a muncit enorm ca aceste brățări să existe și ele să fie implementate, foarte multe femei refuză montarea lor. (...) Este un instrument creat în principal pentru a proteja și faptul că se refuză este pentru mine o dezamăgire foarte mare”, a adăugat Voicescu.

De ce refuză victimele brățările electronice

Victimele refuză în foarte multe cazuri montarea brățărilor electronice cu care agresorii lor să poată fi monitorizați electronic pentru că li se pare prea mare pedeapsa. Asta mărturisesc victimele și asta arată și cercetările efectuate de către polițiști, spune Simona Voicescu.

„Un procent destul de semnificativ consideră că pedeapsa este prea mare pentru agresor. (...) Victimele vor să se elibereze, dar pe de altă parte consideră că pedeapsa, cum ar fi un dosar penal, o monitorizare electronică, este mult prea mult. Ne spun – „da, dar și el a suferit când era copil”, „da, dar și el a avut probleme, „nu este băiat rău, are momente”, „eu nu-i vreau răul lui, tot ce vreau este să mă eliberez eu de el”. Adică vor ordin de protecție, vor să-l țină la depărtare de ea și de copii, eventual, dar nu vor neapărat să-l pedepsească”, a explicat Voicescu.

Prea puține adăposturi pentru victime

Dacă instituirea sistemului de monitorizare electronică este un pas înainte enorm în lupta pentru a proteja victimele, alte probleme rămân în continuare de rezolvat, spune reprezentanta Asociației Necuvinte.

Centrele pentru adăpostirea victimelor, deși mai multe decât cu ani în urmă, sunt în continuare insuficiente, iar situația pare să se înrăutățească odată cu modificarea legislației și înăsprirea condițiilor de autorizare a furnizorilor deastfel de servicii sociale. Pentru a putea fi autorizat un centru, una dintre condiții, spune Voicescu, este aceea ca furnizorul să prezinte soluții pentru ca beneficiarii din respectivul centru să poată fi transferați într-un alt adăpost în cazul în care și-ar pierde licența. Astfel de condiții restrictive pe de o parte împiedică autorizarea de centre noi, iar pe de alta le pune și pe cele care funcționează în pericol. Deși în cazul emiterii ordinului de protecție cel care pleacă este agresorul, și nu se mai întâmplă atât de des ca victima să-și caute o variantă de adăpost, soluția este una temporară, spune Voicescu. Deseori problemele privind împărțirea bunurilor comune trenează între agresor și victimă mult după ce situația penală s-a încheiat, asta și pentru că taxele impuse pentru partaj sunt considerabile și cele mai multe dintre victime nu și le permit.  

O altă problemă nerezolvată este judecarea anumitor cauze care implică victimele și agresorii fără să se țină cont de ordinele de protecție emise. Este situația în care un agresor beneficiază, prin sentință, de dreptul de a-și vizita copiii, de exemplu, dar prin ordinul de protecție i se interzice să se apropie de mama copiilor (iar mama și copiii locuiesc împreună). Astfel de situații sunt reglementate clar în alte state, mai spune președinta Asociației Necuvinte, având prioritate respectarea ordinului de protecție.